Lin
Definitie, sens si explicatie
1Lin1, lini, substantiv masculin Peste cu solzi marunti, cu corpul gros, acoperit de mucus, care traieste prin balti cu apa limpede si nu prea adanca (Tinca tinca). – Din bulgara Lin.
2Lin2, linuri, substantiv neutru
1. Vas de lemn, de tabla sau de beton in forma de jgheab, in care se aduna si se storc strugurii.
2. Vas de lemn, de tabla sau de beton in care se pune la fermentat materia prima folosita la fabricarea berii, a spirtului etcetera; vas, cada de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face tuica. – Din limba neogreaca: Linos.
1. Vas de lemn, de tabla sau de beton in forma de jgheab, in care se aduna si se storc strugurii.
2. Vas de lemn, de tabla sau de beton in care se pune la fermentat materia prima folosita la fabricarea berii, a spirtului etcetera; vas, cada de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face tuica. – Din limba neogreaca: Linos.
3Lin3, -ă, lini, -e, adjectiv
1. Care se misca sau se desfasoara in mod egal, fara salturi si treceri bruste (si in ritm moderat); domol, linistit, potolit.
2. (Despre drumuri, pante etcetera) Cu inclinatie mica, usor de urcat sau de strabatut. ♦ (Rar; despre suprafete) Neted.
3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; bland, potolit. ♦ (Poetic; despre lumina) Cu o stralucire domoala, blanda, odihnitoare.
4. Calm, linistit. – Limba Latina Lenus, -a (= lenis).
1. Care se misca sau se desfasoara in mod egal, fara salturi si treceri bruste (si in ritm moderat); domol, linistit, potolit.
2. (Despre drumuri, pante etcetera) Cu inclinatie mica, usor de urcat sau de strabatut. ♦ (Rar; despre suprafete) Neted.
3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; bland, potolit. ♦ (Poetic; despre lumina) Cu o stralucire domoala, blanda, odihnitoare.
4. Calm, linistit. – Limba Latina Lenus, -a (= lenis).
4Lin antonim: abrupt, iute, priporos, prapastios, repede
5Lin substantiv calcatoare, jgheab. (- pentru mustuit strugurii.)
6Lin substantiv verifica cuvantul: acalmie, calm, liniste, pace, tacere.
7Lin adjectiv , adverb
1. adjectiv domol, usor, (invechit) usure, (figurativ) bland, dulce, molatic. (O panta -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: domol.
3. adverb verifica cuvantul: agale.
4. adjectiv verifica cuvantul: linistit.
5. adjectiv verifica cuvantul: incet.
6. adjectiv verifica cuvantul: usor.
7. adverb verifica cuvantul: usor.
1. adjectiv domol, usor, (invechit) usure, (figurativ) bland, dulce, molatic. (O panta -.)
2. adjectiv verifica cuvantul: domol.
3. adverb verifica cuvantul: agale.
4. adjectiv verifica cuvantul: linistit.
5. adjectiv verifica cuvantul: incet.
6. adjectiv verifica cuvantul: usor.
7. adverb verifica cuvantul: usor.
8Lin adjectiv verifica cuvantul: blajin, bland, bun, domol, neted, pasnic, plat.
9Lin adjectiv m., plural lini; f. singular lina, plural line
10Lin (peste) substantiv masculin, plural lini
11Lin (vas) substantiv neutru, plural linuri
12Lin2 -i m.
Peste dulcicol, de talie medie, cu corp lat si gros, de culoare verzuie-roscata, acoperit cu mucozitate, cu gura mica, inzestrat cu doua mustati. /<bulg. lin
Peste dulcicol, de talie medie, cu corp lat si gros, de culoare verzuie-roscata, acoperit cu mucozitate, cu gura mica, inzestrat cu doua mustati. /<bulg. lin
13Lin3 -uri n. 1) Vas in forma de jgheab in care se strivesc strugurii. 2) Vas mare in care fermenteaza materia prima pentru fabricarea berii sau a spirtului. /<ngr. linos
14Lin1 -a (-i, -e) 1) si adverbial Care se produce fara graba; incet; domol. 2) (despre drumuri, pante etcetera) Care este putin inclinat; cu inclinatie mica; domol. 3) (despre sunete) Care este lipsit de intensitate. /<lat. lenus
15Lin- verifica cuvantul: Lino-.
16Lin (lina), adjectiv – Linistit, senin, pasnic.
Limba Latina lĕnis (Puscariu 973; Candrea-dens., 988; Rew 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei varianta populare *lĕnus, conform limba italiana lene, leno (Battisti, Iii, 2201), prov. le, sp. len.
Derivat liniste, substantiv feminin (calm, pace, tacere), cu sufix limba slava (veche) -iste (probabil der. cult, nu este cuvint pur popular); linisti, verb (a potoli, a calma); linistitor, adjectiv (care linisteste); nelinistit, adjectiv (fara liniste); nelinisti, verb (a ingrijora, a conturba); neliniste, substantiv feminin (ingrijorare, alarma, lipsa de calm); nelinistitor, adjectiv (ingrijorator, alarmant).
Limba Latina lĕnis (Puscariu 973; Candrea-dens., 988; Rew 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei varianta populare *lĕnus, conform limba italiana lene, leno (Battisti, Iii, 2201), prov. le, sp. len.
Derivat liniste, substantiv feminin (calm, pace, tacere), cu sufix limba slava (veche) -iste (probabil der. cult, nu este cuvint pur popular); linisti, verb (a potoli, a calma); linistitor, adjectiv (care linisteste); nelinistit, adjectiv (fara liniste); nelinisti, verb (a ingrijora, a conturba); neliniste, substantiv feminin (ingrijorare, alarma, lipsa de calm); nelinistitor, adjectiv (ingrijorator, alarmant).
17Lin (lini), substantiv masculinm – Peste (Tinca vulgaris). – Mr. (inar).
Sl. linĭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, Ii, 171; Conev 63), conform limba sarba: linj, ceh. lin, pol. lin, limba rusa lini.
Sl. linĭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, Ii, 171; Conev 63), conform limba sarba: linj, ceh. lin, pol. lin, limba rusa lini.
18Lin (-nuri), substantiv neutru – Teasc, calcatoare.
Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Galdi 206), conform bulgara lin.
Derivat directa din limba greaca (veche) (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibila.
Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Galdi 206), conform bulgara lin.
Derivat directa din limba greaca (veche) (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibila.