Definitie Loc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: -loc element „care vorbeste”, „convorbire”. (< franceza -loque, conform lat. loqui, a vorbi)

Varianta definitie 2: Loc, locuri, substantiv neutru I.
1. Punct, portiune determinata in spatiu. ♢ Locutiune adverb Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se afla cineva, stand nemiscat, fara a se deplasa.
În (sau pe) loc = A) pe aceeasi bucata de pamant, acolo unde se afla cineva sau ceva; B) neclintit; C) imediat, intr-o clipa. ♢ Expresie Pe loc repaus = comanda militara indicand iesirea din pozitia de nemiscare a soldatului si adoptarea unei pozitii mai libere.
A-i sta cuiva mintea in loc, se spune cand cineva se afla in fata unui lucru de neinteles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea.
A sta pe loc = a se opri (din mers).
La loc = acolo unde era mai inainte, unde statea de obicei. ♢ Expresie A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emotia, a se linisti; a-i trece spaima.
A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lectie de buna-cuviinta, a arata cuiva ce se cuvine si ce nu. (Familiar) La loc comanda (sau miscarea), se spune pentru a reveni asupra unei dispozitii (sau asupra unei miscari gresite).
La un loc = impreuna, laolalta.
Pana intr-un (sau la un) loc = pana la un punct sau pana la un moment; intr-o masura oarecare.
În (sau peste) tot locul = pretutindeni.
Din loc in loc (sau dintr-un loc intr-altul) = A) de colo pana colo, incoace si incolo; B) din distanta in distanta, ici si colo.
Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici si colo, pe alocuri. ♢ Expresie A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva.
A nu-si (mai) afla (sau gasi) locul sau a nu-l (mai) tine (sau incapea) pe cineva locul = a nu mai avea astampar sau odihna; a fi nerabdator, nelinistit.
A nu (mai) avea loc de cineva = A) a fi incomodat de cineva; B) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri.
A sta (sau a se tine, a ramane, a incremeni) tintuit locului (sau pe loc, in loc) = a sta neclintit, fara sa se miste.
A sta la un loc = a sta linistit, a fi cuminte.
A muta din loc = a duce in alta parte. (A merge, a veni, a pleca etcetera) la fata locului = (a se deplasa) acolo unde s-a intamplat ceva (pentru a face cercetari).
O palma de loc = o distanta mica. ♦ (Popular) Bucata de pamant (cultivabil). ♢ Loc de casa = teren destinat pentru constructie.
Loc de veci = teren intr-un cimitir aflat in proprietatea cuiva si destinat pentru morminte sau cavouri. ♦ Regiune; tinut; prin extensiune tara. ♦ Asezare omeneasca, localitate; regiunea, tara, localitatea in care s-a nascut cineva. ♢ Expresie (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etcetera) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se afla cineva.
2. Spatiu ocupat de cineva sau de ceva. ♢ Loc de munca (sau de productie) = parte din suprafata unei unitati economice in care un lucrator sau un grup de lucratori executa anumite operatii in vederea obtinerii productiei, folosind in acest scop utilaj si echipament tehnic corespunzator.
Loc de munca = intreprindere sau institutie in care o persoana isi desfasoara activitatea in mod obisnuit. ♢ Expresie A lua loc = a se aseza.
Ia loc! = sezi! A-si face loc = a-si croi un drum, a razbate.
A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva. (A fi) la locul lui = (a fi) asa cum se cuvine.
3. Pasaj intr-o scrisoare; publicatie in care a aparut un anumit lucru. II.
1. Slujba, post2; functie.
2. Situatie sociala a cuiva; p. gener. situatie. ♢ Loc comun verifica cuvantul: comun. ♢ Expresie (A se pune) in locul cuiva = (a se inchipui) in situatia cuiva (pentru a-l putea intelege). Iii. Moment potrivit; prilej, ocazie. ♢ Expresie A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca.
A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit.
A avea loc = a se intampla, a se produce.
Din capul locului = de la inceput. IV. (În expresie) În loc de... sau in locul..., se spune pentru a arata o inlocuire, o substituire.
În loc sa... (sau de a...), se spune pentru a arata raportul de opozitie dintre doua idei, doua actiuni etcetera – Limba Latina Locus.

Varianta definitie 3: Loc substantiv verifica cuvantul: departare, distanta, placenta, spatiu.

Varianta definitie 4: Loc substantiv
1. verifica cuvantul: punct.
2. verifica cuvantul: asezare.
3. teren. (A cumparat un - de casa.)
4. verifica cuvantul: zona.
5. meleag, regiune, taram, teritoriu, tinut, zona. (Se afla pe -uri necunoscute.)
6. verifica cuvantul: regiune.
7. parte, regiune, tinut. (Vezi cum e si prin alte -uri.)
8. pozitie, situatie. (Ocupa un - onorabil in societate.)
9. loc comun = A) banalitate; B) verifica cuvantul: cliseu.

Varianta definitie 5: Loc substantiv neutru, plural locuri

Varianta definitie 6: Loc -uri n. 1) Punct sau portiune determinata in spatiu. ♢ A lua - a se aseza. A-si face - a-si croi drum. A face (cuiva) - a se da la o parte pentru a trece sau a se aseza cineva. A tine -ul a inlocui pe cineva. A umbla din - in - a umbla dintr-o parte in alta. Din capul -ului de la inceput. A se opri in - a se opri brusc. A-i sta cuiva mintea in - a nu putea judeca; a ramane buimac; a se buimaci. A-i veni inima la - a-i trece frica; a se linisti. A pune pe cineva la -ul lui a pune pe cineva la punct. La un - impreuna; laolalta. Pe - a) pe aceeasi portiune de teren; b) acolo unde se afla cineva sau ceva; c) imediat; indata. A sta pe - a nu merge mai departe; a se opri. Peste tot -ul in toate partile; pretutindeni. Pe unele -uri unde si unde; pe alocuri. A ramane (sau a sta) -ului a ramane nemiscat; a se opri. A-si afla -ul a se stabili undeva. A nu-si (mai) afla -ul a nu avea astampar; a fi agitat. A veni (sau a se duce, a trimite) la fata -ului a veni (sau a se duce, a trimite) acolo unde s-a petrecut ceva. Pe - repaus! comanda militara in urma careia soldatul ia o pozitie libera, ramanand insa nemiscat. A o lua (sau a porni) din - a pleca de undeva. 2) Bucata de pamant, rezervata special pentru ceva. ♢ - de casa teren pe care urmeaza sa fie construita o casa. - de pasune bucata de pamant necultivat, unde sunt pascute vitele. 3) Întindere mare de pamant, avand anumite caracteristici specifice; regiune; meleag; tinut. -uri mlastinoase. 4) Localitate, regiune, tara in care s-a nascut cineva sau de unde isi trage originea. ♢ (A fi) de - (sau din partea -ului) (a fi) de bastina; a fi din regiunea data. 5) Spatiu ocupat de cineva sau de ceva. ♢ - de munca institutie sau intreprindere in care o persoana isi desfasoara activitatea. 6) Functie detinuta de o persoana intr-o institutie, intreprindere sau organizatie; post; serviciu. ♢ Are un - bun are un serviciu bun. 7) Situatie sociala a unei persoane. 8) Situatie favorabila; moment potrivit; ocazie; prilej. ♢ A avea - a se intampla; a se produce. 9) Fragment intr-o scriere unde a aparut o informatie sau o relatare. 10): În - de ... (sau in -ul ...) indica o inlocuire, o substituire. În - sa ... (sau de a ...) indica opozitia intre doua idei. /<lat. locus

Varianta definitie 7: Loc (locuri), substantiv neutru –
1. Asezare, situatie, pozitie. –
2. Populatie; tirg. –
3. Însarcinare, serviciu, functie. –
4. Cauza, motiv. –
5. Timp, oportunitate. –
6. Parte. –
7. Capacitate, suprafata. –
8. Ordin, rang. –
9. Teren, regiune. –
10. Imobil, casa. –
11. Localitate, asezare. – Deloc, de fel. – În loc, in schimb. – La loc, ca mai inainte. – La un loc, impreuna. – Pe loc, imediat. – Mr., megl., istr. loc.
Limba Latina lǒcus (Diez, I, 253; Puscariu 986; Candrea-Dens., 1004; REW 5097); conform limba italiana luogo, prov. loc, franceza lieu, cat. lloc, sp. luego, port. logo.
Pentru expresia deloc, conform cat. enlloc (Iordan, BF, IX, 155).
Derivat inloca, verb (rar, a plasa, a situa); inlocui, verb (a substitui); inlocuitor, substantiv masculin (substitut); intruloca (var. introloca, intruluca, inturluca), verb (a reuni, a aduna; a culege; reflexiv, a se asocia), comp. cu intru (dupa Scriban, cu intr’un); alocuri (var. alocurea) in expresia pe alocuri (din loc in loc); alocurea, adverb (in afara locului; in apropiere de); conform locui, locas. – Derivat neol. local, adjectiv , din franceza local; local, substantiv neutru (restaurant, casa); localnic, adjectiv (indigen), din pol. lokalny, limba rusa lokalinyj (Tiktin); localitate, substantiv feminin (loc, tirg), din franceza localite; localiza, verb, din franceza localiser; locatar, substantiv masculin (chirias), din franceza locataire; locativ, adjectiv , din franceza locatif; locatiune, substantiv feminin (taxa), din franceza location, termen juridic; sublocatiune, substantiv feminin (subinchiriere, subarendare); sublocator, substantiv masculin (subchirias), din franceza; loco-, prefix, din franceza loco (locomobila, substantiv feminin; locomotiva, substantiv feminin; locomotor, adjectiv ; locomotiune, substantiv feminin; locotenent, substantiv masculin, din limba italiana locotenente; locotenenta, substantiv feminin); sublocotenent, substantiv masculin, din franceza souslieutenant; loctiitor, substantiv masculin, traducere a franceza lieutenant; prealocui, verb (a locui), dupa limba slava (veche) prebyvati, cuvant invechit