1
Locaș, locașuri, substantiv neutru
1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință.
Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire.
Expresie (popular) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui.
2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Variantă: Lăcaș substantiv neutru] – Din maghiară Lakas (după Loc).
1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință.
Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire.
Expresie (popular) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui.
2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Variantă: Lăcaș substantiv neutru] – Din maghiară Lakas (după Loc).
DEX – dicționarul explicativ
2
Locaș locașuri neutru 1) Încăpere de locuit; locuință.
Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) biserică sau mănăstire. /<ungară lakas
Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) biserică sau mănăstire. /<ungară lakas
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Locaș substantiv neutru, plural locașuri
DOOM – dicționarul ortografic