Locativ -ă
Definitie, sens si explicatie
1Locativ, -ă I. adjectiv referitor la casele de inchiriat. o valoare -a = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu - = ansamblul incaperilor ocupate de cineva.
Ii. substantiv neutru caz al flexiunii nominale (in unele limbi), care arata locul unde se petrece actiunea verbului. (< franceza locatif)
Ii. substantiv neutru caz al flexiunii nominale (in unele limbi), care arata locul unde se petrece actiunea verbului. (< franceza locatif)
2Locativ adjectiv m., plural locativi; f. singular locativa, plural locative
3Locativ substantiv neutru, plural locative
4Locativ1 -e n.
Caz al complementului circumstantial de loc in unele limbi. /<fr. locatif
Caz al complementului circumstantial de loc in unele limbi. /<fr. locatif
5Locativ2 -a (-i, -e) Care tine de locuinta; propriu locuintei. ♢ Spatiu - incaperi locuite sau destinate a fi locuite de cineva. /<fr. locatif
6Locativ, -ă adjectiv Referitor la casele de inchiriat. ♢ Valoare locativa = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu locativ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. substantiv neutru (Gram.) Caz in declinarea unor limbi care arata locul unde se afla cineva sau ceva sau unde se petrece o actiune. [Conform: franceza locatif].