1
Lovitură, lovituri, substantiv feminin
1. Atingere bruscă și puternică, izbitură; (concretizat) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură.
Lovitură de grație = (adesea figurat) lovitură finală, care răpune definitiv pe cel lovit.
Bătaie.
2. Figurat Supărare, durere sufletească; necaz; neajuns.
3. (Militar) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său.
Atac îndrăzneț venit prin surprindere.
Expresie A da lovitura = a obține un succes (important și) neașteptat.
Descărcare a unei arme de foc; efect produs de această descărcare.
4. (În sintagmele și expresie) Lovitură de stat = act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într-un stat. Lovitură de trăsnet = întâmplare, vorbă neașteptată. Lovitură de teatru = acțiune, întâmplare bruscă și neașteptată, care șochează, impresionează.
5. (Tehnică; în sintagma) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui lichid dintr-o conductă, produsă prin închiderea bruscă a unei supape.
6. (Sport) Ansamblu de mișcări rațional coordonate, folosit pentru manevrarea obiectului de joc, în vederea obținerii unui maxim de eficacitate.
Lovitură de pedeapsă = sancțiune acordată de arbitru pentru o incorectitudine comisă de un jucător al unei echipe, care constă într-o lovitură executată de adversar în condiții avantajoase. Lovitură de colț = lovitură executată dintr-unul din unghiurile terenului de joc al echipei în apărare de către un jucător al echipei în atac; corner1. Lovitură de picior căzută = dropgol. – Lovi + sufix -tură.
1. Atingere bruscă și puternică, izbitură; (concretizat) zgomot (puternic) cauzat de o asemenea izbitură.
Lovitură de grație = (adesea figurat) lovitură finală, care răpune definitiv pe cel lovit.
Bătaie.
2. Figurat Supărare, durere sufletească; necaz; neajuns.
3. (Militar) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său.
Atac îndrăzneț venit prin surprindere.
Expresie A da lovitura = a obține un succes (important și) neașteptat.
Descărcare a unei arme de foc; efect produs de această descărcare.
4. (În sintagmele și expresie) Lovitură de stat = act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într-un stat. Lovitură de trăsnet = întâmplare, vorbă neașteptată. Lovitură de teatru = acțiune, întâmplare bruscă și neașteptată, care șochează, impresionează.
5. (Tehnică; în sintagma) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui lichid dintr-o conductă, produsă prin închiderea bruscă a unei supape.
6. (Sport) Ansamblu de mișcări rațional coordonate, folosit pentru manevrarea obiectului de joc, în vederea obținerii unui maxim de eficacitate.
Lovitură de pedeapsă = sancțiune acordată de arbitru pentru o incorectitudine comisă de un jucător al unei echipe, care constă într-o lovitură executată de adversar în condiții avantajoase. Lovitură de colț = lovitură executată dintr-unul din unghiurile terenului de joc al echipei în apărare de către un jucător al echipei în atac; corner1. Lovitură de picior căzută = dropgol. – Lovi + sufix -tură.
DEX – dicționarul explicativ
2
Lovitură lovituri feminin 1) Atingere bruscă și puternică; izbitură.
Lovitură de grație lovitură care răpune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitură. 3) figurat Suferință morală; durere sufletească; necaz. Loviturile sorții. 4) Atac îndrăzneț efectuat prin surprindere.
A da lovitura a realiza pe neașteptate ceva foarte important. Lovitură de stat preluare a puterii într-un stat prin răsturnarea violentă a conducerii vechi. lovitură de trăsnet fapt, eveniment neașteptat. Lovitură de teatru acțiune bruscă, efectuată cu scopul de a impresiona puternic. 5): Lovitură de pedeapsă sancțiune dată de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constând dintr-o lovitură executată de echipa adversă. [Genitiv-dativ Loviturii] /a lovi + sufix -tură
Lovitură de grație lovitură care răpune definitiv adversarul. 2) Zgomot produs de o izbitură. 3) figurat Suferință morală; durere sufletească; necaz. Loviturile sorții. 4) Atac îndrăzneț efectuat prin surprindere.
A da lovitura a realiza pe neașteptate ceva foarte important. Lovitură de stat preluare a puterii într-un stat prin răsturnarea violentă a conducerii vechi. lovitură de trăsnet fapt, eveniment neașteptat. Lovitură de teatru acțiune bruscă, efectuată cu scopul de a impresiona puternic. 5): Lovitură de pedeapsă sancțiune dată de arbitru unei echipe sportive pentru incorectitudine de joc, constând dintr-o lovitură executată de echipa adversă. [Genitiv-dativ Loviturii] /a lovi + sufix -tură
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Lovitură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat loviturii; plural lovituri
DOOM – dicționarul ortografic