Măsură
Definitie, sens si explicatie
1Măsură, masuri, substantiv feminin I.
1. Valoare a unei marimi, determinata prin raportarea la o unitate data; masurare, determinare. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Dupa (sau pe) masura = despre imbacaminte sau incaltaminte) potrivit cu dimensiunile corpului; dupa dimensiuni potrivite.
De (sau pe) o masura = deopotriva, la fel, egal. ♢ Locutiune adverb În mare (sau in larga) masura = in mare parte, in mare cantitate, mult.
În mica masura = intr-o proportie neinsemnata.
În egala masura = la fel, in mod egal. ♢ Locutiune prep.
Dupa (sau pe, in) masura... = in raport cu..., proportional cu... ♢ Locutiune conjunctie: Pe masura ce = cu cat.
În masura in care... = numai atat cat... ♢ Locutiune verb A lua (cuiva) masura = a masura diferite dimensiuni (ale cuiva) in vederea confectionarii unor haine, ghete etcetera
2. Unitate conventionala pentru masurarea dimensiunilor, cantitatilor, volumelor etcetera; vas, aparat etcetera care reprezinta aceasta unitate conventionala.
Instrument (sau aparat) de masura = instrument (sau aparat) cu care se masoara. ♢ Locutiune adverb Cu aceeasi masura = in acelasi fel. ♦ Continutul unui astfel de instrument.
3. Cantitate determinata, intindere limitata.
4. Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor muzicale si care se noteaza printr-o fractie plasata la inceputul primului portativ. ♢ Bara de masura = fiecare dintre liniutele care taie vertical portativul, divizand durata piesei muzicale in unitati metrice egale. ♢ Expresie A bate masura = a executa cu mana sau cu piciorul miscari egale si regulate, care marcheaza diviziunile grupurilor de note aflate in fiecare unitate delimitata de barele de masura.
5. Unitate metrica compusa dintr-un anumit numar de silabe accentuate si neaccentuate sau (in metrica antica) dintr-un anumit numar de silabe lungi si scurte, care determina ritmul unui vers.
6. (Fil.) Categorie a dialecticii care reflecta legatura dintre cantitate si calitate, cuprinzand intervalul in limitele caruia schimbarile cantitative pe care le sufera un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calitatii lui. Ii. Figurativ
1. (Mai ales la plural) Dispozitie, procedeu, mijloc intrebuintat pentru realizarea unui anumit scop; hotarare, prevedere. ♢ Masura de siguranta = mijloc de preventie speciala, prevazut de legea penala si folosit fata de infractorii care prezinta pericol. ♢ Expresie A lua masuri = a executa o serie de lucrari sau a duce o actiune in vederea realizarii unui anumit scop.
2. Capacitate; valoare, putere, grad. ♢ Expresie A fi in masura (sa...) = a fi in stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva).
A-si da masura = a-si manifesta talentul, priceperea in realizari concrete; arata totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi ca este capabil sa faca, sa realizeze ceva.
3. Limita, punct extrem pana la care se poate concepe, admite sau pana la care este posibil ceva; moderatie, cumpatare, infranare. ♢ Locutiune adverb Fara (de) masura = din cale-afara, nemasurat, exagerat, excesiv.
Cu masura = in limite acceptabile, moderat, chibzuit. ♢ Expresie În masura posibilului = atat cat va fi posibil. – Lat Mensura.
1. Valoare a unei marimi, determinata prin raportarea la o unitate data; masurare, determinare. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Dupa (sau pe) masura = despre imbacaminte sau incaltaminte) potrivit cu dimensiunile corpului; dupa dimensiuni potrivite.
De (sau pe) o masura = deopotriva, la fel, egal. ♢ Locutiune adverb În mare (sau in larga) masura = in mare parte, in mare cantitate, mult.
În mica masura = intr-o proportie neinsemnata.
În egala masura = la fel, in mod egal. ♢ Locutiune prep.
Dupa (sau pe, in) masura... = in raport cu..., proportional cu... ♢ Locutiune conjunctie: Pe masura ce = cu cat.
În masura in care... = numai atat cat... ♢ Locutiune verb A lua (cuiva) masura = a masura diferite dimensiuni (ale cuiva) in vederea confectionarii unor haine, ghete etcetera
2. Unitate conventionala pentru masurarea dimensiunilor, cantitatilor, volumelor etcetera; vas, aparat etcetera care reprezinta aceasta unitate conventionala.
Instrument (sau aparat) de masura = instrument (sau aparat) cu care se masoara. ♢ Locutiune adverb Cu aceeasi masura = in acelasi fel. ♦ Continutul unui astfel de instrument.
3. Cantitate determinata, intindere limitata.
4. Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor muzicale si care se noteaza printr-o fractie plasata la inceputul primului portativ. ♢ Bara de masura = fiecare dintre liniutele care taie vertical portativul, divizand durata piesei muzicale in unitati metrice egale. ♢ Expresie A bate masura = a executa cu mana sau cu piciorul miscari egale si regulate, care marcheaza diviziunile grupurilor de note aflate in fiecare unitate delimitata de barele de masura.
5. Unitate metrica compusa dintr-un anumit numar de silabe accentuate si neaccentuate sau (in metrica antica) dintr-un anumit numar de silabe lungi si scurte, care determina ritmul unui vers.
6. (Fil.) Categorie a dialecticii care reflecta legatura dintre cantitate si calitate, cuprinzand intervalul in limitele caruia schimbarile cantitative pe care le sufera un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calitatii lui. Ii. Figurativ
1. (Mai ales la plural) Dispozitie, procedeu, mijloc intrebuintat pentru realizarea unui anumit scop; hotarare, prevedere. ♢ Masura de siguranta = mijloc de preventie speciala, prevazut de legea penala si folosit fata de infractorii care prezinta pericol. ♢ Expresie A lua masuri = a executa o serie de lucrari sau a duce o actiune in vederea realizarii unui anumit scop.
2. Capacitate; valoare, putere, grad. ♢ Expresie A fi in masura (sa...) = a fi in stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva).
A-si da masura = a-si manifesta talentul, priceperea in realizari concrete; arata totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi ca este capabil sa faca, sa realizeze ceva.
3. Limita, punct extrem pana la care se poate concepe, admite sau pana la care este posibil ceva; moderatie, cumpatare, infranare. ♢ Locutiune adverb Fara (de) masura = din cale-afara, nemasurat, exagerat, excesiv.
Cu masura = in limite acceptabile, moderat, chibzuit. ♢ Expresie În masura posibilului = atat cat va fi posibil. – Lat Mensura.
2Măsură substantiv verifica cuvantul: banita, cota, dublu-decalitru, masurare, masurat, masuratoare, nivel, recrutare, reticenta, retinere, rezerva.
3Măsură substantiv
1. verifica cuvantul: masurare.
2. verifica cuvantul: dimensiune.
3. verifica cuvantul: numar.
4. marime, talie. (O fusta de - potrivita.)
5. verifica cuvantul: cadenta.
6. verifica cuvantul: margine.
7. verifica cuvantul: chibzuiala.
1. verifica cuvantul: masurare.
2. verifica cuvantul: dimensiune.
3. verifica cuvantul: numar.
4. marime, talie. (O fusta de - potrivita.)
5. verifica cuvantul: cadenta.
6. verifica cuvantul: margine.
7. verifica cuvantul: chibzuiala.
4Masura substantiv feminin, g.-d. art. masurii; plural masuri
5Măsură -i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ♢ În mare - in mare (sau buna) parte. De o - la fel; deopotriva. Pe (sau Dupa) -a cuiva (sau A ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe - ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ♢ Cu - atat cat trebuie; cu socoteala. Peste - mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece -a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ♢ Cu aceeasi - la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ♢ A lua -i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-d. Masurii] /<lat. mensura
6Masura (masuri), substantiv feminin –
1. Determinare. –
2. Tact, cadenta. –
3. Cumpatare, prudenta. –
4. Prevedere, pregatire. – Mr. misura, megl. misur.
Limba Latina mensura (Puscariu 1047; Candrea-dens., 1068; Rew 5502), conform limba italiana misura, franceza mesure, sp. mesura.
Mr. are si dubletul misura, din limba italiana – Derivat masura, verb (a determina; a merge; a calcula, a examina; a se lua la bataie; reflexiv, a se modera, a se infrina; a se compara, a intra in concurenta), conform mr. misur, misurare (dupa Candrea-dens., Tiktin si Rew 5503, direct din limba latina mensurare); masuratoare, substantiv feminin (masura); masurator, substantiv masculin (cel care masoara ceva); masuratura, substantiv feminin (masurare); masuris, substantiv neutru (Trans., masurarea laptelui la stina).
1. Determinare. –
2. Tact, cadenta. –
3. Cumpatare, prudenta. –
4. Prevedere, pregatire. – Mr. misura, megl. misur.
Limba Latina mensura (Puscariu 1047; Candrea-dens., 1068; Rew 5502), conform limba italiana misura, franceza mesure, sp. mesura.
Mr. are si dubletul misura, din limba italiana – Derivat masura, verb (a determina; a merge; a calcula, a examina; a se lua la bataie; reflexiv, a se modera, a se infrina; a se compara, a intra in concurenta), conform mr. misur, misurare (dupa Candrea-dens., Tiktin si Rew 5503, direct din limba latina mensurare); masuratoare, substantiv feminin (masura); masurator, substantiv masculin (cel care masoara ceva); masuratura, substantiv feminin (masurare); masuris, substantiv neutru (Trans., masurarea laptelui la stina).