Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Măsură

1 * Cuvantul cu diacritice: măsúră
Cuvantul fara diacritice: masura

Definitie: MĂSURĂ, măsuri, substantiv feminin I. 1. Valoare a unei mărimi, determinată prin raportarea la o unitate dată; măsurare, determinare. ♢ Locutiune adjectiv și adverb După (sau pe) măsură = despre îmbăcăminte sau încălțăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite. De (sau pe) o măsură = deopotrivă, la fel, egal. ♢ Locutiune adverb În mare (sau în largă) măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult. În mică măsură = într-o proporție neînsemnată. În egală măsură = la fel, în mod egal. ♢ Locutiune prep. După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu... ♢ Locutiune conjunctie: Pe măsură ce = cu cât. În măsura în care... = numai atât cât... ♢ Locutiune verb A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecționării unor haine, ghete etcetera 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităților, volumelor etcetera; vas, aparat etcetera care reprezintă această unitate convențională. Instrument (sau aparat) de măsură = instrument (sau aparat) cu care se măsoară. ♢ Locutiune adverb Cu aceeași măsură = în același fel. ♦ Conținutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinată, întindere limitată. 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr-o fracție plasată la începutul primului portativ. ♢ Bară de măsură = fiecare dintre liniuțele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unități metrice egale. ♢ Expresie A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură. 5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers. 6. (Fil.) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui. II. Figurativ 1. (Mai ales la plural) Dispoziție, procedeu, mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere. ♢ Măsură de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol. ♢ Expresie A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop. 2. Capacitate; valoare, putere, grad. ♢ Expresie A fi în măsură (să...) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva). A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete; arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva. 3. Limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderație, cumpătare, înfrânare. ♢ Locutiune adverb Fără (de) măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv. Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit. ♢ Expresie În măsura posibilului = atât cât va fi posibil. – Lat mensura.

2 * Cuvantul cu diacritice: măsúră
Cuvantul fara diacritice: masura

Definitie: MĂSURĂ substantiv verifica cuvantul: baniță, cotă, dublu-decalitru, măsurare, măsurat, măsurătoare, nivel, recrutare, reticență, reținere, rezervă.

3 * Cuvantul cu diacritice: măsúră
Cuvantul fara diacritice: masura

Definitie: MĂSURĂ substantiv 1. verifica cuvantul: măsurare. 2. verifica cuvantul: dimensiune. 3. verifica cuvantul: număr. 4. mărime, talie. (O fustă de - potrivită.) 5. verifica cuvantul: cadență. 6. verifica cuvantul: margine. 7. verifica cuvantul: chibzuială.

4 * Cuvantul cu diacritice: măsúră
Cuvantul fara diacritice: masura

Definitie: măsură substantiv feminin, g.-d. art. măsurii; plural măsuri

5 * Cuvantul cu diacritice: măsúră -i
Cuvantul fara diacritice: masura

Definitie: MĂSURĂ -i f. 1) Valoare a unei mărimi determinată prin raportare la o unitate dată. ♢ În mare - în mare (sau bună) parte. De o - la fel; deopotrivă. Pe (sau după) -a cuiva (sau a ceva) potrivit, întocmai cu cineva sau cu ceva. Pe - ce cu cât. 2) Valoare, proporție firească a lucrurilor; limită până la care se poate concepe sau admite ceva; mărime normală, rezonabilă. ♢ Cu - atât cât trebuie; cu socoteală. Peste - mai mult decât trebuie; exagerat. A întrece -a a depăși limita permisă. 3) Unitate convențională pentru măsurare. ♢ Cu aceeași - la fel, în același mod. 4) Cantitatea și natura unităților ritmice din textul unui vers; structura metrică a versului. 5) Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor într-o piesă muzicală. 6) Acțiune (mijloc, procedeu) la care se recurge în vederea realizării unui anumit scop. ♢ A lua -i a dispune, a hotărî cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. măsurii] limba latina mensura

6 * Cuvantul cu diacritice: măsúră măsúri
Cuvantul fara diacritice: masura

Definitie: măsură (măsuri), substantiv feminin – 1. Determinare. – 2. Tact, cadență. – 3. Cumpătare, prudență. – 4. Prevedere, pregătire. – Mr. misură, megl. misur. Limba Latina mensura (Pușcariu 1047; Candrea-Dens., 1068; REW 5502), conform limba italiana misura, franceza mesure, sp. mesura. Mr. are și dubletul misură, din limba italiana – Derivat măsura, verb (a determina; a merge; a calcula, a examina; a se lua la bătaie; reflexiv, a se modera, a se înfrîna; a se compara, a intra în concurență), conform mr. misur, misurare (după Candrea-Dens., Tiktin și REW 5503, direct din limba latina mensurare); măsurătoare, substantiv feminin (măsură); măsurător, substantiv masculin (cel care măsoară ceva); măsurătură, substantiv feminin (măsurare); măsuriș, substantiv neutru (Trans., măsurarea laptelui la stînă).