Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lună

1 * Cuvantul cu diacritice: lúnă
Cuvantul fara diacritice: luna

Definitie: LUNĂ, (I 3, II) luni, substantiv feminin I. 1. Astru, satelit al Pământului, care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții. ♢ Lună nouă = momentul în care Luna este în conjuncție cu Soarele, când se vede o mică porțiune din suprafața sa iluminată de acesta; înfățișarea Lunii în acest moment; crai-nou. Lună plină = momentul în care Luna este în opoziție cu Soarele și i se vede întregul disc iluminat de soare; Luna văzută în întregime. ♢ Expresie A trăi în lună sau a fi căzut din lună = a nu ști ce se petrece în jurul lui, a nu fi în temă, a fi rupt de realitate, lipsit de simț practic. A apuca luna cu dinții sau a prinde (sau a atinge) luna cu mâna = a obține un lucru foarte greu de căpătat, a realiza ceva aproape imposibil. A promite (și) luna de pe cer = a promite lucruri pe care nu le poate realiza. A cere (și) luna de pe cer = a cere foarte mult, a cere imposibilul. Câte-n lună și-n stele (sau în soare) = tot ce se poate închipui, de toate. A da cu barda (sau a împușca) în lună sau a fi un împușcă-n lună = a fi nesocotit. A-i răsări (cuiva) luna în cap = a cheli. ♦ (Adjectival) Foarte curat, strălucitor. ♢ (Adverbial) Parchet lustruit lună. 2. Lumină reflectată de lună (I 1). ♢ Locutiune adverb La (sau pe) lună = la (sau pe) lumina lunii. 3. Satelit al unei planete. II. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Lunii (I 1) în jurul Pământului. ♢ Lună calendaristică = fiecare dintre intervalele de timp, apropiate de perioada de revoluție a lunii (I 1), în care e divizat anul calendaristic. Lună siderală = perioadă de revenire a lunii în dreptul aceleiași stele fixe. Lună sinodică = lunație. Lună solară = interval de timp egal cu a douăsprezecea parte din anul solar. 2. (Astron.) Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic, cu o durată de 28 până la 31 de zile. ♢ Lună de miere = prima lună dintr-o căsătorie. ♢ Locutiune adverb Pe lună = lunar (1). Cu luna = (închiriat sau angajat) cu plată lunară. Cu lunile sau luni de-a rândul, luni întregi, luni de zile = timp de mai multe luni (până într-un an). – Limba Latina luna.

2 * Cuvantul cu diacritice: lúnă
Cuvantul fara diacritice: luna

Definitie: LUNĂ substantiv verifica cuvantul: ciclu, menstruație, period.

3 * Cuvantul cu diacritice: lúnă
Cuvantul fara diacritice: luna

Definitie: LUNĂ substantiv (ASTRON.) 1. (învechit) mesiță. (- iunie.) 2. lună sinodică = lunație.

4 * Cuvantul cu diacritice: lúnă
Cuvantul fara diacritice: luna

Definitie: lună substantiv feminin, g.-d. art. lunii; (sateliți ai unei planete, perioade) plural luni

5 * Cuvantul cu diacritice: lúnă -i
Cuvantul fara diacritice: luna

Definitie: LUNĂ² -i f. Interval de timp egal cu a douăsprezecea parte a anului. ♢ -a lui cuptor luna iulie. -a de miere prima perioadă după căsătorie. Pe - lunar. limba latina luna

6 * Cuvantul cu diacritice: lúnă
Cuvantul fara diacritice: luna

Definitie: LUNĂ¹ f. 1) Astru, satelit natural al Pământului, pe care îl luminează în timpul nopții, difuzând lumina primită de la Soare. ♢ - plină timpul când se vede întregul disc al acestui astru. 2) Timp cât lumina acestui astru se vede pe cer (noaptea). [G.-D. lunii] limba latina luna

7 * Cuvantul cu diacritice: lúnă lúni
Cuvantul fara diacritice: luna

Definitie: lună (luni), substantiv feminin – 1. Astru ceresc. – 2. Perioadă de timp. – 3. Menstruație. – Mr., megl. lună, istr. lurę. Limba Latina lūna (Pușcariu 995; Candrea-Dens., 1018; REW 5163), conform limba italiana, prov., sp. luna, franceza lune, cat. lluna, port. lua. Sensul temporal există din limba latina popular (CIL, III, conform Pușcariu, Lr., 248), conform franceza lune de miel (Șiadbei, Problemele vocabularului romîn comun, Iași 1934, 12; exemple limba italiana în Iroaie, BF, VI, 195). Derivat lunai (-ia), substantiv masculin și feminin: (nume de bou sau de vacă); lunărică, substantiv feminin (nume de vacă); lunatic (var. lunatec), substantiv masculin (somnambul; prostănac), din limba latina lūnatĭcus (Pușcariu 996; Candrea-Dens., 1020; der. din bulgara lunatek, pentru Domaschke 100, nu e posibilă); lunătăci, verb (învechit, a avea crize de somnambulism); lunătăcie, substantiv feminin (somnambulism); lunăriță, substantiv feminin (iarba-lunii); lunie, substantiv feminin (somnambulism), cuvant invechit, la Coresi; luni, verb reflexiv (învechit, a avea crize de somnambulism); lunaș, substantiv masculin (persoană angajată cu luna); lunav, adjectiv (învechit, somnambul), cu sufix limba slava (veche) -av. – Derivat neol. lunar, adjectiv , după limba latina lunaris; semilună, substantiv feminin, din franceza semilune.