Definitie Luptă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LÚPTĂ, lupte, substantiv feminin
1. Încaierare, bataie intre doua (sau mai multe) persoane (de obicei fara folosirea armelor), care cauta sa se invinga una pe alta (sau unele pe altele). ♢ Lupta dreapta = lupta (1) corp la corp, fara arme si fara viclesuguri. ♦ (La plural) Ramura sportiva in care se intrec, dupa anumite reguli, doi luptatori. ♢ Lupte clasice (sau greco-romane) = forma de lupte in care procedeele tehnice reglementare se aplica numai la parte superioara a corpului (de la linia de centura in sus).
Lupte libere = forma de lupte la care procedeele tehnice se aplica la oricare din partile corpului, putand fi executate si cu ajutorul picioarelor.
2. Ciocnire armata intre doua forte inamice; batalie. ♦ Figurativ Ciocnire intre doua forte care actioneaza in sens contrar. ♢ Lupta de clasa = (in teoria marxist-leninista) lupta desfasurata pe plan economic, politic si ideologic intre clase cu interese fundamental opuse.
3. Straduinta depusa de cineva pentru a invinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apara.
4. Straduinta depusa de cineva pentru a combate o idee, o conceptie, o deprindere; combatere. – Limba Latina Lucta.

Varianta definitie 2: Lupta antonim: pace

Varianta definitie 3: LÚPTĂ substantiv
1. verifica cuvantul: bataie.
2. verifica cuvantul: batalie.
3. (SPORT) (popular) tranta.
4. verifica cuvantul: concurenta.

Varianta definitie 4: Lupta substantiv feminin, g.-d. art. luptei; plural lupte

Varianta definitie 5: LÚPTĂ -e f. 1) Încaierare, bataie intre doua sau mai multe persoane. 2) Întrecere sportiva intre doi luptatori. 3) Ciocnire intre doua forte armate dusmane. 4) figurat: Ciocnire intre doua forte (tendinte) care actioneaza in sens contrar (pe plan politic si economic). 5) Efort, straduinta pentru a invinge o greutate, pentru a-si crea conditii normale de trai. 6) Efort, straduinta pentru combaterea unor idei sau conceptii. [G.-d. Luptei] /<lat. lucta

Varianta definitie 6: Lupta (lupte), substantiv feminin – Batalie. – Mr. (lufta).
Limba Latina lucta (Meyer 247; Puscariu 1003; Candrea-Dens., 1031; REW 5147; Tiktin), conform limba italiana lotta, franceza lutte, sp. lucha, port. luta, limba albaneza ljuftë (Philippide, II, 645), de unde mr.
Derivat lupta, verb (a se bate), din limba latina luctāre (Puscariu 1002; Candrea-Dens., 1030; REW 5148), conform mr. alumtu, alumtare, limba italiana lottare, prov., sp. luchar, franceza lutter, cat. lluytar, port. lutar; luptaci, adjectiv (invechit, care lupta); luptator, substantiv masculin (militar); inlupta, verb (Trans. de S., a invinge).