Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lăsa

1 * Cuvantul cu diacritice: lăsá
Cuvantul fara diacritice: lasa

Definitie: LĂSA, las, verb I. 1. Tranzitiv A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns. ♢ Expresie A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, o cantitate de sânge. Lasă-mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit de energie, neglijent, comod. ♦ Prin specializare: A da drumul să cadă; a lepăda. ♦ A pune, a depune ceva undeva. 2. Tranzitiv A permite, a îngădui, a admite, a nu opri; spec. a accepta ca cineva sau ceva să rămână într-o anumită stare, într-o anumită situație, a nu interveni pentru a modifica, a schimba sau a întrerupe ceva. ♢ Expresie A lăsa (pe cineva) cu zile sau a-i lăsa (cuiva) zilele = a cruța viața cuiva. A lăsa (pe cineva) în pace (sau încolo) = a nu deranja pe cineva, a nu-l supăra, a-l lăsa să facă ce vrea; a se dezinteresa de cineva. A lăsa (pe cineva) în boii (sau în banii, în apele) lui = a nu se amesteca în treburile cuiva, a lăsa pe cineva în situația în care se află, a nu contraria în planurile, în ideile lui pe cineva. A lăsa (pe cineva) în voie = a da cuiva multă libertate sau întreaga libertate. A lăsa (pe cineva) rece = a nu impresiona, a-l face să rămână indiferent. (Refl.) A (nu) se lăsa (mai) pe (sau pre) jos = a (nu) îngădui să fie întrecut de cineva; a (nu) se strădui să ajungă pe cineva. A nu se lăsa (cu una, cu două, o dată cu capul etcetera) = a nu admite să cedeze, a se împotrivi cu îndârjire. A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva. ♦ Reflexiv A-și îngădui o anumită ținută. ♦ A nu face ceva imediat, a amâna; a aștepta, a păsui¹. 3. Tranzitiv A se îndepărta de cineva sau de ceva, a părăsi (plecând); prin extensiune a nu se mai interesa, a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva. ♢ Expresie A lăsa pe cineva (sau, reflexiv, a se lăsa) în (sau pe) seama (sau grija, voia) sau pradă cuiva = a (se) da în seama (sau în grija, voia) sau pradă cuiva; a (se) încredința cuiva. Lasă (sau, reflexiv, lasă-te) pe mine (sau pe noi) = ai încredere în mine (sau în noi) A lăsa (pe cineva sau ceva) la naiba (sau naibii, dracului, focului) = a nu se mai gândi la... ♦ A nesocoti; a omite, a elimina, a trece cu vederea. ♦ Intranzitiv (La imper., urmat de o propoziție care cuprinde o concesie, o îngăduință sau o amenințare) Așteaptă să vezi ♢ Expresie Las' dacă = a) desigur că nu; b) (în legătură cu o negație) nu mai încape îndoială că... Lasă că... = în afară de faptul că... ♦ (Despre facultăți fizice sau intelectuale ori despre obiecte care se uzează prin folosință) A nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva (decât într-o mică măsură). ♦ (Despre dureri) A înceta, a trece. ♦ (Determinat prin „în urmă”; adesea figurativ) A trece înaintea cuiva sau a ceva; a depăși, a întrece. ♦ Reflexiv A se dezbăra de un obicei rău, de un nărav. ♦ Reflexiv A renunța la o întreprindere proiectată. 4. Tranzitiv A ceda un bun cuiva; a transmite ceva prin moștenire. ♦ A face să rămână, să persiste, să se mențină în urma sa; a degaja, a răspândi în urmă; a provoca, a pricinui. ♦ A da o poruncă, a transmite o dispoziție (în momentul plecării, la despărțire); (despre divinitate) a rândui, a statornici, a hotărî. ♢ Expresie A lăsa cu limbă de moarte (sau cu jurământ) = a da, în ultimele momente ale vieții, dispoziții care să fie îndeplinite după moarte. 5. Reflexiv A merge la vale, a coborî o pantă. ♦ A se așeza pe ceva venind din zbor. ♦ Figurativ (Despre întuneric, ger, căldură etcetera) A începe, a se produce, a veni. ♢ Expresie (Tranzitiv) A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui). 6. Tranzitiv A da (mai) jos; a coborî, a apleca. ♦ Intranzitiv A reduce din preț, a vinde mai ieftin; a ieftini. 7. Reflexiv A se îndoi, a se apleca (sub o povară); a se așeza; a se culca. ♢ Expresie A se lăsa greu = a) a apăsa cu toată greutatea corpului; b) a consimți cu mare greutate să facă ceva. – Limba Latina laxare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se lăsa
Cuvantul fara diacritice: lasa

Definitie: A (se) lăsa antonim: a (se) ridica

3 * Cuvantul cu diacritice: lăsá
Cuvantul fara diacritice: lasa

Definitie: LĂSA verb verifica cuvantul: depăși, ierta, întrece, pune.

4 * Cuvantul cu diacritice: lăsá
Cuvantul fara diacritice: lasa

Definitie: LĂSA verb 1. (popular) a lepăda. (- ceva din mână.) 2. verifica cuvantul: depune. 3. verifica cuvantul: uita. 4. verifica cuvantul: preda. 5. verifica cuvantul: apleca. 6. verifica cuvantul: povârni. 7. verifica cuvantul: strâmba. 8. verifica cuvantul: trage. 9. verifica cuvantul: cădea. 10. a cădea, a coborî, a scoborî. (S-a - ceața.) 11. verifica cuvantul: face. 12. verifica cuvantul: produce. 13. verifica cuvantul: orândui. 14. verifica cuvantul: testa. 15. verifica cuvantul: aproba. 16. verifica cuvantul: ceda. 17. a ceda, a se îndupleca, (figurativ) a se muia. (Să nu te - cu nici un preț.) 18. verifica cuvantul: amâna. 19. verifica cuvantul: abandona. 20. verifica cuvantul: dezbăra. 21. verifica cuvantul: renunța. 22. verifica cuvantul: reduce. 23. verifica cuvantul: respinge. 24. verifica cuvantul: bizui.

5 * Cuvantul cu diacritice: lăsá
Cuvantul fara diacritice: lasa

Definitie: lăsa verb, indicativ prezent 1 singular las, 2 singular lași, 3 singular și plural lasă; conj. prezent 3 singular și plural lase

6 * Cuvantul cu diacritice: a se lăsá mă las
Cuvantul fara diacritice: lasa

Definitie: A SE LĂSA mă las intranzitiv 1) A merge la vale; a coborî o pantă. 2) A veni de sus în jos. Se lasă ceața. 3) A se așeza venind din zbor. 4) (despre întuneric, ger, căldură etcetera) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a începe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se îndoi sub o povară. 6) A renunța la ceva. - de fumat. ♢ - păgubaș a renunța benevol la ceva. 7) A nu se împotrivi (să aibă loc sau să se efectueze). 8) A cădea pradă. - dus de gânduri. 9) (la imperativ, mai ales în construcții negative) A (nu) se da bătut; a (nu) ceda. ♢ Nu te - nu ceda. 10) A scadea în intensitate; a se micșora. Gerul s-a mai lăsat. 11) A-și sprijini greutatea; a se rezema; a se așeza. S-a lăsat pe umărul lui. S-a lăsat pe un scaun. limba latina laxare

7 * Cuvantul cu diacritice: a lăsá las
Cuvantul fara diacritice: lasa

Definitie: A LĂSA las tranzitiv 1) A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns; a face să devină liber. ♢ - pasărea să zboare din colivie a elibera pe cineva prins. - (cuiva) sânge a face să curgă din corpul cuiva, printr-o incizie, sânge. 2) A pune ceva undeva. - haina în cui. 3) A da voie (să se înfăptuiască ori să aibă loc); a permite; a îngădui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva să ramână în starea în care se află. ♢ - (pe cineva) în pace a nu deranja pe cineva; a-l lăsa să facă ce vrea. - (pe cineva) în voie a da cuiva libertate deplină. 5) A face să nu se execute ceva la timp. ♢ - de azi pe mâine a amâna mereu ceva. 6) A face să rămână ceva în urma sa; a transmite prin moștenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua în seamă; a nesocoti. ♢ - la o parte a nu ține cont. 8) A face să fie mai jos. - perdelele. 9) (locuri sau persoane) A părăsi plecând în altă parte; a abandona. 10) A uita ceva. - ușa deschisă. lat. laxare

8 * Cuvantul cu diacritice: lăsá lás lăsát
Cuvantul fara diacritice: lasa

Definitie: lăsa (las, lăsat), verb – 1. A părăsi, a da drumul unui lucru, a se îndepărta de ceva. – 2. A face să rămînă. – 3. A da din mînă, a da drumul, a pune în libertate. – 4. A permite, a consimți. – 5. A abandona, a renunța la ceva. – 6. A părăsi, a se despărți, a divorța. – 7. A omite, a exclude, a trece cu vederea. – 8. A reduce, a scădea (un preț sau o pretenție). – 9. (Înv.) A ierta, a scuti. – 10. A amîna (se construiește cu prep. pe). – 11. A părăsi, a abandona un loc. – 12. A trînti la examen, a declara căzut la examen pe cineva. – 13. A rămîne în urmă, a imprima dîre, urme. – 14. A dispune, a porunci cu limbă de moarte. – 15. (Despre Dumnezeu) A porunci, a ordona, a stabili. – 16. A însărcina, a încredința. – 17. A numi, a desemna. – 18. A slobozi, a produce, a emana. – 19. A produce, a renta. – 20. (Refl.) A se destinde, a se înmuia. – 21. (Refl.) A ceda, a renunța, a se da convins. – 22. (Refl.) A ceda, a admite, a consimți, a permite. – 23. (Refl.) A se înfrîna, a se abține (se construiește cu prep. de). – 24. (Refl.) A se încrede, a se sprijini, a avea încredere (se construiește cu prep. în sau pe). – 25. (Refl.) A ceda, a șovăi, a se mlădia, a se potoli, a se domoli. – 26. (Refl.) A cădea, a se culca. – 27. (Refl.) A coborî, a scădea. – 28. (Refl., Trans. de S.) A descăleca; a se face noapte. – 29. (Refl.) A surveni, a se apropia o intemperie. – 30. (Refl.) A amenința, a făgădui (Arg., se construiește cu prep. cu). – Mr. (a)las, megl. las, istr. lǫsu. Limba Latina laxāre (Diez, I, 243; Pușcariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955; DAR), conform limba italiana lasciare, prov. laissar, franceza laisser, limba albaneza lëšoń (Philippide, II, 646). – Derivat lăsător, adjectiv (neglijent); lăsătoare, substantiv feminin (cărare de oi); lăsiu, adjectiv (neglijent); lăsat, substantiv neutru (abandon; părăsire; carnaval); lăsătură, substantiv feminin (lăsare; omisiune; deprimare); lăsăciune, substantiv feminin (iertare; separare; divorț, cuvant invechit); lăsămînt, substantiv neutru (Trans., legat, testament, moștenire).