Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Lăuda

1 * Cuvantul cu diacritice: lăudá
Cuvantul fara diacritice: lauda

Definitie: LĂUDA, laud, verb I. Tranzitiv A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Reflexiv A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ♢ Expresie (Familiar) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Reflexiv A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pronuntat: -lă-u-] – Din limba latina laudare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se lăuda
Cuvantul fara diacritice: lauda

Definitie: A (se) lăuda antonim: a (se) critica

3 * Cuvantul cu diacritice: a lăuda
Cuvantul fara diacritice: lauda

Definitie: A lăuda antonim: a admonesta, a bârfi, a blama, a denigra, a huli, a ponegri

4 * Cuvantul cu diacritice: lăudá
Cuvantul fara diacritice: lauda

Definitie: LĂUDA verb 1. verifica cuvantul: glorifica. 2. verifica cuvantul: preamări. 3. verifica cuvantul: mândri. 4. verifica cuvantul: îngâmfa.

5 * Cuvantul cu diacritice: lăudá
Cuvantul fara diacritice: lauda

Definitie: lăuda verb (silabe lă-u-), indicativ prezent 1 laud, 3 singular și plural laudă

6 * Cuvantul cu diacritice: a se lăudá mă láud
Cuvantul fara diacritice: lauda

Definitie: A SE LĂUDA mă laud intranz. A spune cuvinte de laudă despre sine însuși. limba latina laudare

7 * Cuvantul cu diacritice: a lăudá láud
Cuvantul fara diacritice: lauda

Definitie: A LĂUDA laud tranzitiv (persoane, lucruri, fapte) A declara demn de admirație și prețuire, scoțând în evidență calitățile, realizările, avantajele. [Silabe lă-u-] limba latina laudare

8 * Cuvantul cu diacritice: lăudá láud lăudát
Cuvantul fara diacritice: lauda

Definitie: lăuda (laud, lăudat), verb – 1. A elogia, a admira. – 2. (Refl.) A se făli. – 3. (Refl.) A se crede, a fi încrezut. – Mr. alavdu, alăvdare. Limba Latina laudāre (Pușcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), conform limba albaneza lëvdoń (Philippide, II, 645), limba italiana lodare, prov. lauzar, franceza louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. – Derivat laudă, substantiv feminin (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din limba latina laudem, conform limba albaneza laft, sp., port. loa; lăudoare, substantiv feminin (învechit, elogiu, laudă), din limba latina popular laudōrem (Candrea-Dens., 966); lăudărie, substantiv feminin (învechit, îngîmfare); lăudăroș(en)ie, substantiv feminin (îngîmfare); lăudăciune, substantiv feminin (învechit, elogiu), din limba latina laudatiōnem; lăudător (var. cuvant invechit lăudătoriu), adjectiv (elogios), din limba latina laudatōrius (REW 4939); lăudăros (var. Banat lăuduros), adjectiv (îngîmfat); lăudabil, adjectiv , după limba italiana laudabile; prealăuda, verb (învechit, a se lăuda), după limba slava (veche) pohvaliti.