Definitie Lăuda - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: LĂuda, laud, verb I. Tranzitiv A exprima prin cuvinte pretuirea, stima fata de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Reflexiv A spune despre sine insusi cuvinte de lauda; a se mandri, a se fali. ♢ Expresie (Familiar) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simti? ♦ Reflexiv A face pe grozavul; a se grozavi. [Pronuntat: -la-u-] – Din limba latina Laudare.

Varianta definitie 2: A (se) lauda antonim: a (se) critica

Varianta definitie 3: A lauda antonim: a admonesta, a barfi, a blama, a denigra, a huli, a ponegri

Varianta definitie 4: LĂuda verb
1. verifica cuvantul: glorifica.
2. verifica cuvantul: preamari.
3. verifica cuvantul: mandri.
4. verifica cuvantul: ingamfa.

Varianta definitie 5: Lauda verb (silabe la-u-), indicativ prezent 1 laud, 3 singular si plural lauda

Varianta definitie 6: A se lĂuda ma laud intranz.
A spune cuvinte de lauda despre sine insusi. /<lat. laudare

Varianta definitie 7: A lĂuda laud tranzitiv (persoane, lucruri, fapte) A declara demn de admiratie si pretuire, scotand in evidenta calitatile, realizarile, avantajele. [Silabe La-u-] /<lat. laudare

Varianta definitie 8: Lauda (laud, laudat), verb –
1. A elogia, a admira. –
2. (Refl.) A se fali. –
3. (Refl.) A se crede, a fi increzut. – Mr. alavdu, alavdare.
Limba Latina laudāre (Puscariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31), conform limba albaneza lëvdoń (Philippide, II, 645), limba italiana lodare, prov. lauzar, franceza louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. – Derivat lauda, substantiv feminin (elogiu, laudare, ingimfare), postverbal sau direct din limba latina laudem, conform limba albaneza laft, sp., port. loa; laudoare, substantiv feminin (invechit, elogiu, lauda), din limba latina popular laudōrem (Candrea-Dens., 966); laudarie, substantiv feminin (invechit, ingimfare); laudaros(en)ie, substantiv feminin (ingimfare); laudaciune, substantiv feminin (invechit, elogiu), din limba latina laudatiōnem; laudator (var. cuvant invechit laudatoriu), adjectiv (elogios), din limba latina laudatōrius (REW 4939); laudaros (var.
Banat lauduros), adjectiv (ingimfat); laudabil, adjectiv , dupa limba italiana laudabile; prealauda, verb (invechit, a se lauda), dupa limba slava (veche) pohvaliti.