Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Maestru -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: maéstru -ă
Cuvantul fara diacritice: maestru

Definitie: MAESTRU, -Ă I. substantiv masculin feminin 1. persoană cu calități excepționale și contribuții valoroase într-un anumit domeniu de activitate. ♢ creator al unei școli sau al unui curent. o - al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă. ♢ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (în trecut) profesor de lucru de mână, de muzică, desen, gimnastică etcetera ♢ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase. o - de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. II. substantiv neutru registru de contabilitate conținând conturile sintetice, în care se înscriu operațiile economice și financiare grupate după natura lor. III. adjectiv (mar.) cuplu - = cea mai lată parte a unei nave. (< limba italiana maestro)

2 * Cuvantul cu diacritice: maéstru -ă
Cuvantul fara diacritice: maestru

Definitie: MAESTRU, -Ă, maeștri, -stre, substantiv masculin și feminin: 1. Persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etcetera ♢ Concert-maestru sau (învechit) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană care poartă acest titlu. 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etcetera (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu. 3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etcetera; persoană care poartă acest titlu. ♢ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană indicată prin protocol să organizeze desfășurarea unei ceremonii. 5. Maistru (1). – Din limba italiana maestro.

3 * Cuvantul cu diacritice: maéstru
Cuvantul fara diacritice: maestru

Definitie: MAESTRU substantiv verifica cuvantul: cartea mare.

4 * Cuvantul cu diacritice: maéstru
Cuvantul fara diacritice: maestru

Definitie: MAESTRU substantiv 1. (popular și familiar) meșter. (-ul Sadoveanu.) 2. (livresc) magistru. (El ne-a fost -.) 3. verifica cuvantul: as. 4. maistru.

5 * Cuvantul cu diacritice: maéstru
Cuvantul fara diacritice: maestru

Definitie: maestru (persoană foarte competentă într-un domeniu, titlu, grad ierarhic) substantiv masculin, art. maestrul; plural maeștri, art. maeștrii

6 * Cuvantul cu diacritice: maéstru -ștri
Cuvantul fara diacritice: maestru

Definitie: MAESTRU -ștri m. 1) Persoană care manifestă măiestrie (de obicei în dans, muzică, sport) și care instruiește pe alții în domeniul respectiv. 2) Persoană cu calități deosebite și cu contribuții valoroase într-un anumit domeniu (mai ales în arte). limba italiana maestro

7 * Cuvantul cu diacritice: maéstru
Cuvantul fara diacritice: maestru

Definitie: MAESTRU substantiv masculin 1. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată și de învățată; învățat, savant. ♢ Maestru al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă. 2. Creator al unei școli sau al unui curent literar ori științific. ♦ Termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 3. (În trecut) Profesor de lucru de mână, de muzică, de desen, de gimnastică; maistru (2) [în DN]. ♦ Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase. ♢ Maestru de ceremonii = cel însărcinat să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. [Pronume ma-es-. / < limba italiana maestro].