Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Maimuță

1 * Cuvantul cu diacritice: maimúță
Cuvantul fara diacritice: maimuta

Definitie: MAIMUȚĂ, maimuțe, substantiv feminin 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2. (Familiar) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții. – Conform: limba neogreaca: m a i m u, limba turca: m a y m u n.

2 * Cuvantul cu diacritice: maimúță
Cuvantul fara diacritice: maimuta

Definitie: MAIMUȚĂ substantiv verifica cuvantul: cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.

3 * Cuvantul cu diacritice: maimúță
Cuvantul fara diacritice: maimuta

Definitie: MAIMUȚĂ substantiv (ZOOL.) (învechit și reg.) moimă, (Ban. și Transilvania) maimucă, (învechit) simie. (Gorila este o -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: maimúță
Cuvantul fara diacritice: maimuta

Definitie: maimuță substantiv feminin, g.-d. art. maimuței; plural maimuțe

5 * Cuvantul cu diacritice: maimúță -e
Cuvantul fara diacritice: maimuta

Definitie: MAIMUȚĂ -e f. 1) Mamifer superior din ordinul primatelor, cu configurația corpului asemănătoare cu cea a omului, care trăiește în Asia, Africa și America de Sud. 2) fig. depr. Persoană care obișnuiește să imite pe alții. 3) depr. Om urât. [G.-D. maimuței] limba neogreaca: maimu, limba turca maymun

6 * Cuvantul cu diacritice: maimúță maimúțe
Cuvantul fara diacritice: maimuta

Definitie: maimuță (maimuțe), substantiv feminin – 1. Animal tropical. – 2. Persoană care gesticulează ca o maimuță. – 3. Fmeie ușoară. – Varianta (Moldova) momiță, (învechit) moimiță, moniță, (Banat) măimuc, (Trans.) măimucă, măimuță, (învechit) maimun, moimă. Mr. maimun, megl. măimun. Limba Turca: (arab.) maimun (Miklosich, Turk. Elem., II, 122; Eguilaz 442; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1365), conform limba neogreaca: μαϊμοῦ, bulgara maimuna, limba sarba: maimun, limba italiana mammone, verifica cuvantul: franceza, prov. maimon, sp., port. mono. Cuvîntul adoptat definitiv în limba literară, după multă șovăire, este maimuță, care pare der. din limba neogreaca: Atestat din secolul XVII. Sensul 3, probabil prin confuzie cu magmuză. Derivat maimuți, verb (a imita); maimuțări, verb (a imita); maimuțărie (var. maimuțăreală), substantiv feminin (imitație ridicolă, contrafacere, simulacru); momiți (var. monițări), verb (Mold., a imita); măimui, (învechit, a imita); momițărie (var. monițărie), substantiv feminin (Mold., imitație); maimuțăresc, adjectiv (ca de maimuță).