Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mamă

1 * Cuvantul cu diacritice: mámă
Cuvantul fara diacritice: mama

Definitie: MAMĂ, mame, substantiv feminin 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă. ♢ Mamă eroină = (În trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel puțin zece copii în viață. ♢ Locutiune adjectiv de mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă. ♢ Expresie Vai de mama mea (sau a ta, a lui etcetera) = vai de mine (sau de tine, de el etcetera). (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etcetera) făcut = de când sunt (sau ești, este etcetera) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Popular) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie strașnică. ♦ Femela unui animal în raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, prin extensiune unei persoane mai tinere. Florico, mamă, să ne scrii. 3. (În sintagmele) Mamă mare (sau, popular, bătrână, bună) = bunică. Mamă soacră = soacră. 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă). 5. Compus: mama (sau muma)-pădurii (sau pădurilor) = a) Personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri, cântând sau bocind, ademenind copii sau chiar mâncând oameni; b) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Lathraea squamaria). 6. Figurativ Izvor, cauză. [Varianta: (regional) mumă substantiv feminin] – Limba Latina mamma.

2 * Cuvantul cu diacritice: mámă
Cuvantul fara diacritice: mama

Definitie: MAMĂ substantiv verifica cuvantul: cauză, obârșie, origine.

3 * Cuvantul cu diacritice: mámă
Cuvantul fara diacritice: mama

Definitie: MAMĂ substantiv 1. (popular) maică, (regional) mamacă, mamaie, muică, (prin Transilvania) babă, (Moldova) neneacă, (învechit) mușă, (familiar) bătrâna (art.), mimă. (Dânsa e - copilului.) 2. mamă-mare verifica cuvantul: bunică. 3. (MITOL. POP.) Mama-Pădurii = (regional) pădureana (art.), pădureanca (art.), păduroaica (art.), fata-pădurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogașilor, surata-din-pădure, vidma-pădurii, vâlva-pădurii. (- este un personaj din mitologia populară.) 4. verifica cuvantul: matcă. 5. (BOTANICA) Mama-Pădurii (Lathraea squamaria) = (regional) șerpariță, buricul-pământului, cucuruz-de-pădure, floarea-șarpelui, iarba-șarpelui, murea-pădurilor.

4 * Cuvantul cu diacritice: mámă
Cuvantul fara diacritice: mama

Definitie: mamă substantiv feminin, g.-d. art. mamei; plural mame

5 * Cuvantul cu diacritice: mámă -e
Cuvantul fara diacritice: mama

Definitie: MAMĂ -e f. 1) (folosit și ca termen de adresare) Femeie în raport cu copiii pe care i-a născut. 2) (folosit și ca adresare respectuoasă) Femeie în vârstă; maică. ♢ - bună mamă adevărată. - vitregă soția unui bărbat în raport cu copiii acestuia din altă căsătorie. --soacră mama soției sau a soțului în raport cu ginerele sau cu nora. - adoptivă femeie care a înfiat un copil. 3) (folosit ca adresare drăgăstoasă față de un copil) Copilașule 4) Punct inițial al unui lucru; origine. Repetiția este -a învățăturii. 5) Femelă a unui animal în raport cu puii săi. ♢ -a-pădurii a) personaj fantastic închipuit ca o bătrână gheboasă, urâtă și rea; b) plantă erbacee parazită, cu tulpina fără frunze și cu flori roșii. [G.-D. mamei] limba latina mamma

6 * Cuvantul cu diacritice: mámă máme
Cuvantul fara diacritice: mama

Definitie: mamă (mame), substantiv feminin – Femeie considerată în raport cu copii ei. – Mr., megl. mamă. Creație expresivă, probabil continuarea directă a limba latina mamma (Diez, I, 260; Pușcariu 1019; Candrea-Dens., 1044; REW 5307). Este cuvînt infantil, de uz foarte general, bazat pe ideea de „hrană” sau „persoană care procură hrana”; în așa fel că ajunge să semnifice atît „mamă” cît și „țîță”; conform verifica cuvantul: limba greaca (veche) μάμμα, limba neogreaca: μάμα limba albaneza mëmë, limba slava (veche) (bg., limba sarba:, cr., limba rusa) mama, mag. mama, limba italiana mamma, franceza maman, sp. mama etcetera Continuarea limba latina mamma pare să se demonstreze prin mr. mămos „care are gușă”. Fără îndoială, există unii care-l pun în legătură cu limba albaneza (Philippide, II, 646), și cu limba slava (veche) (Cihac, II, 185; Conev 57; conform Pușcariu, Lr., 281). E cuvînt de largă circulație (ALR, I, 155). În limbaj vulgar, în Muntenia, se abreviază cu un adjectiv posesiv: mă-ta (‹ mamă-ta) mă-sa (‹ mamă-sa), conform limba italiana mammata, mr. mă-ta. Conform: muma, mămăligă. Derivat mamaie, substantiv feminin (mamă); mămică, substantiv feminin (mamă); mămucă, substantiv feminin (Mold., mamă); mamă-mare, substantiv feminin (bunică); mucă, substantiv feminin (Oltenia, mamă), reducere din mămucă; muică, substantiv feminin (Oltenia, mamă), încrucișare a cuvîntului anterior cu maică.