Definitie Mamă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MamĂ, mame, substantiv feminin
1. Femeie considerata in raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre dansa; maica, muica, mamaie, mamaca, neneaca. ♢ Mama eroina = (În trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel putin zece copii in viata. ♢ Locutiune adjectiv de mama = (despre relatii de rudenie) care se afla in linie materna. ♢ Expresie Vai de mama mea (sau a ta, a lui etcetera) = vai de mine (sau de tine, de el etcetera). (De) mama focului = grozav, strasnic, extraordinar.
La mama dracului = foarte departe.
De cand mama m-a (sau te-a, l-a etcetera) facut = de cand sunt (sau esti, este etcetera) pe lume; de totdeauna.
De (sau pe) cand era mama fata (mare) = de foarte multa vreme. (Popular) A cere cat pe ma-sa = a pretinde un pret exagerat.
O mama de bataie = o bataie strasnica. ♦ Femela unui animal in raport cu puii ei.
2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adreseaza copiilor ei sau, prin extensiune unei persoane mai tinere.
Florico, mama, sa ne scrii!.
3. (În sintagmele) Mama mare (sau, popular, batrana, buna) = bunica.
Mama soacra = soacra.
4. Termen de politete folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (in varsta).
5. Compus: mama (sau muma)-padurii (sau padurilor) = A) Personaj din mitologia populara, inchipuit de obicei ca o batrana urata si rea, care umbla prin paduri, cantand sau bocind, ademenind copii sau chiar mancand oameni; B) planta erbacee, parazita, cu tulpina fara frunze, acoperita cu solzi si cu flori purpurii (Lathraea squamaria).
6. Figurativ Izvor, cauza. [Varianta: (regional) Muma substantiv feminin] – Limba Latina Mamma.

Varianta definitie 2: MamĂ substantiv verifica cuvantul: cauza, obarsie, origine.

Varianta definitie 3: MamĂ substantiv
1. (popular) maica, (regional) mamaca, mamaie, muica, (prin Transilvania) baba, (Moldova) neneaca, (invechit) musa, (familiar) batrana (art.), mima. (Dansa e - copilului.)
2. mama-mare verifica cuvantul: bunica.
3. (MITOL.
POP.) Mama-Padurii = (regional) padureana (art.), padureanca (art.), paduroaica (art.), fata-padurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogasilor, surata-din-padure, vidma-padurii, valva-padurii. (- este un personaj din mitologia populara.)
4. verifica cuvantul: matca.
5. (BOTANICA) Mama-Padurii (Lathraea squamaria) = (regional) serparita, buricul-pamantului, cucuruz-de-padure, floarea-sarpelui, iarba-sarpelui, murea-padurilor.

Varianta definitie 4: Mama substantiv feminin, g.-d. art. mamei; plural mame

Varianta definitie 5: MamĂ -e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Femeie in raport cu copiii pe care i-a nascut. 2) (folosit si ca adresare respectuoasa) Femeie in varsta; maica. ♢ - buna mama adevarata. - vitrega sotia unui barbat in raport cu copiii acestuia din alta casatorie. --soacra mama sotiei sau a sotului in raport cu ginerele sau cu nora. - adoptiva femeie care a infiat un copil. 3) (folosit ca adresare dragastoasa fata de un copil) Copilasule! 4) Punct initial al unui lucru; origine. Repetitia este -a invataturii. 5) Femela a unui animal in raport cu puii sai. ♢ -a-padurii a) personaj fantastic inchipuit ca o batrana gheboasa, urata si rea; b) planta erbacee parazita, cu tulpina fara frunze si cu flori rosii. [G.-D. Mamei] /<lat. mamma

Varianta definitie 6: Mama (mame), substantiv feminin – Femeie considerata in raport cu copii ei. – Mr., megl. mama.
Creatie expresiva, probabil continuarea directa a limba latina mamma (Diez, I, 260; Puscariu 1019; Candrea-Dens., 1044; REW 5307).
Este cuvint infantil, de uz foarte general, bazat pe ideea de „hrana” sau „persoana care procura hrana”; in asa fel ca ajunge sa semnifice atit „mama” cit si „tita”; conform verifica cuvantul: limba greaca (veche) μάμμα, limba neogreaca: μάμα limba albaneza mëmë, limba slava (veche) (bg., limba sarba:, cr., limba rusa) mama, mag. mama, limba italiana mamma, franceza maman, sp. mama etcetera Continuarea limba latina mamma pare sa se demonstreze prin mr. mamos „care are gusa”.
Fara indoiala, exista unii care-l pun in legatura cu limba albaneza (Philippide, II, 646), si cu limba slava (veche) (Cihac, II, 185; Conev 57; conform Puscariu, Lr., 281).
E cuvint de larga circulatie (ALR, I, 155).
În limbaj vulgar, in Muntenia, se abreviaza cu un adjectiv posesiv: ma-ta (‹ mama-ta) ma-sa (‹ mama-sa), conform limba italiana mammata, mr. ma-ta.
Conform: muma, mamaliga.
Derivat mamaie, substantiv feminin (mama); mamica, substantiv feminin (mama); mamuca, substantiv feminin (Mold., mama); mama-mare, substantiv feminin (bunica); muca, substantiv feminin (Oltenia, mama), reducere din mamuca; muica, substantiv feminin (Oltenia, mama), incrucisare a cuvintului anterior cu maica.