Definitie Manevră - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ManÉvrĂ substantiv feminin
1. manevrare.
2. (plural) pregatire tactica a trupelor terestre sau a flotei in conditii asemanatoare cu cele de pe campul de lupta.
3. totalitatea operatiilor de compunere si de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etcetera
4. parama la fixarea si manevrarea velelor, la legarea catargelor etcetera
5. (figurativ) uneltire, intriga, masinatie. (< franceza manoeuvre)

Varianta definitie 2: ManÉvrĂ substantiv verifica cuvantul: intriga, masinatie, strata-gema, subterfugiu, siretenie, siretlic, smecherie, tertip, truc, uneltire, viclenie, viclesug.

Varianta definitie 3: ManÉvrĂ substantiv
1. (invechit) manopera. (- de infanterie.)
2. verifica cuvantul: manevrare.

Varianta definitie 4: Manevra substantiv feminin (silabe -vra), g.-d. art. manevrei; plural manevre

Varianta definitie 5: ManÉvrĂ -e f. 1) mai ales la plural Deplasare a trupelor, sustinuta de regruparea organizata si rapida a acestora in timpul operatiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neasteptate sau pentru a le reorganiza in urma unui insucces. 2) Ansamblu de exercitii tactice, prevazute pentru instruirea militara a trupelor in conditii asemanatoare cu cele de lupta. 3) Totalitate de operatii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operatii executate in vederea schimbarii directiei de deplasare a unei nave, mai ales in timpul acostarii sau iesirii din port. 5) fig.
Mijloc de a actiona in vederea atingerii cu orice pret a unui scop. 6) Parama folosita la fixarea si manuirea panzelor si a catargelor. /<fr. manoeuvre

Varianta definitie 6: ManÉvrĂ substantiv feminin
1. Manevrare.
2. (Mil.; la plural) Pregatire tactica a trupelor terestre sau a flotei in conditii asemanatoare cu cele de pe campul de lupta; (prin extensiune) deplasare a unei armate sau a unei flote pe campul de lupta pentru a da inamicului o lovitura neasteptata.
3. Totalitatea operatiilor de compunere si de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etcetera ♦ (Mar.) Franghie folosita la legarea si manuirea panzelor, la legarea catargelor etcetera
4. (Figurat) Uneltire, intriga, masinatie. [Conform: franceza manoeuvre, limba rusa manevr, limba germana Manöver < limba latina manus – mana, opera – lucru].

Varianta definitie 7: Manevra (manevre), substantiv feminin – Lupta, manopera.
Franceza manoeuvre, conform limba italiana manovra.
E dubletul lui manopera, substantiv feminin, format artificial dupa franceza, ca sp. maniobra. – Derivat manevra, verb