Definitie Marafet - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MarafÉt, marafeturi, substantiv neutru
1. (Pop. si familiar; la plural) Fasoane, mofturi; nazuri; fite.
2. (Pop. si familiar; mai ales la plural) Podoaba (pretentioasa). ♦ Lucru marunt, fleac.
3. (Înv.) Mestesug, dibacie; iscusinta, pricepere, maiestrie. ♦ Procedeu, mijloc; p.ext. truc, tertip; inselatorie, artificiu. – Din limba neogreaca: Marafeti.

Varianta definitie 2: MarafÉt substantiv verifica cuvantul: abilitate, capriciu, chef, destoinicie, dexteritate, dibacie, fandoseala, fantezie, fason, fita, ingeniozitate, intriga, iscusinta, istetie, istetime, indeletnicire, indemanare, maimutareala, masinatie, meserie, moft, naz, ocupatie, pofta, pricepere, profesiune, prosteala, sclifoseala, stratagema, subterfugiu, siretenie, siretlic, smecherie, stiinta, talent, tertip, toana, truc, uneltire, usurinta, viclenie, viclesug.

Varianta definitie 3: Marafet substantiv neutru, plural marafeturi

Varianta definitie 4: MarafÉt -uri n. popular 1) Dispozitie de moment, neasteptata si stranie; maraz; moft; naz; toana; capriciu. 2) Obiect lipsit de valoare; fleac. 3) Podoaba pretioasa. 4) inv.
Capacitate de a lucra cu multa usurinta si dexteritate; dibacie; maiestrie; iscusinta; pricepere. /<ngr. marafeti, turc. marifet

Varianta definitie 5: Marafet (marafeturi), substantiv neutru –
1. (Înv.) Îndeminare, dibacie. –
2. (Înv.) Intermediere, mijloc, organ. –
3. Truc, viclesug. –
4. Capcana, cursa, prefacatorie, intriga. – Mr. murafete, megl. murafet.
Limba Turca: marifet, din arab. mả rifa (Roesler 598; Șeineanu, II, 247; Lokotsch 1418), conform limba neogreaca: μαραφέτι „mijloc”, limba albaneza marifet, bulgara murafet si limba rusa marafety podpuskatĭ „a-si bate joc”, pe care Vasmer, II, 98 il considera de origine obscura si care pare a proveni din rom. – Derivat marafetos, adjectiv (viclean, inselator); marafetui, verb reflexiv (a se purta).