DexDefinitie.com

Mare

Mare1, mari, adjectiv I. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin…

Alte sensuri pentru „Mare”

Aceeasi scriere fara diacritice, cuvinte diferite:

Definiții pentru „Mare”

8 definiții din 4 dicționare

1

Mare1, mari, adjectiv

I.
(Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație).
Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă.
Expresie A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție.
(Adverbial) Făină măcinată mare.
(Despre suprafețe) Întins2, vast.
(Substantivat; în locuțiune adverb) În mare = A) pe scară amplă; după un plan vast; B) în linii generale, în rezumat.
Înalt. Deal mare.
Lung. Păr mare.
Încă 12 sensuri
Încăpător, spațios, voluminos. Vas mare.
Popular Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților.
Lat; adânc. Apă mare.
II. (Indică cantitatea)
1.
Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros.
(Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat.
2.
(Despre numere sau, prin extensiune, despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat.
(Despre prețuri) Ridicat.
Locuțiune adjectiv De mare preț = foarte valoros, prețios, scump.
(Despre colectivități) Numeros.
III.
(Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate.
Fată mare = fată la vârsta măritișului; virgină, fecioară.
Expresie Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni.l
(De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă.
IV.
(Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată, îndelung, lung.
Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor. Popular An mare = an bisect. Vezi (Indică intensitatea)
1.
(Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens.
Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă.
Expresie (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază.
2.
(Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat.
Expresie A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu.
3.
(Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare.
4.
(Despre ritmul de mișcare sau de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit.
5.
(Despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Intens, profund, tare.
Locuțiune adverb Regional Cu mare ce = cu greu, anevoie.
Expresie (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.)
Adverbialpopular Din cale-afară, peste măsură.
Grav. Greșeală mare.
VI. (Arată calitatea, valoarea)
1.
De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat.
Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante.
Expresie Vorbe mari = A) cuvinte bombastice; promisiuni goale; B) (rar) laude.
Mare lucru = A) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; B) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; C) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)...
Hotărâtor.
Uimitor, extraordinar, impresionant.
Expresie Mare minune sau minune mare = A) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; B) regionalcu valoare de superlativ foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)...
Grav, serios.
2.
Cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit.
Ieșit din comun; deosebit.
3.
Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază.
Socru mare = tatăl mirelui; (la plural) părinții mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui.
Expresie A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul.
(Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post.
Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent.
(Substantivat) Mai-mare = căpetenie, șef.
Superior în ceea ce privește calitățile morale.
Expresie Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos.
Deosebit, ales2, distins. Mare cinste.
Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități.
(Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos.

Probabil latină Mas, maris.

DEX – dicționarul explicativ

2

Mare2, mări, substantiv feminin Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; prin extensiune ocean.

Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe.
Figurat Suprafață vastă; întindere mare; imensitate.
Figurat Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.

Latină Mare, -is.

DEX – dicționarul explicativ

3

Mare2 mări feminin

1.
Spațiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. marea Mediterană. marea Caspică.
A făgădui (a promite, a cere) marea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca marea cu degetul a întreprinde ceva fără șanse de succes. A vântura mări și țări a călători foarte mult.
2.
figurat Întindere mare; vastitate. O mare de grâne.
3.
Mulțime sau cantitate foarte mare. O mare de flori. [Genitiv-dativ Mării]

<latină mare, maris

NODEX – noul dicționar explicativ

4

Mare1 mari adjectiv

1.
Care are dimensiuni ce întrec pe cele obișnuite; de proporții considerabile. Râu mare.

Sat mare.

Literă mare literă inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor de la începutul unei propoziții. A face ochi mari a se mira; a privi uluit. În linii mari (sau În mare) în general. Degetul mare primul deget de la mână și de la picior. Casa (cea) mare odaie împodobită în care se primesc oaspeții.
2.
Care întrece cantitatea obișnuită. Recoltă mare.
3.
(despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopți mari.
Ziua în amiaza mare în toiul zilei.
4.
Care se manifestă cu intensitate. Temperatură mare.

Furtună mare.

Încă 6 sensuri
5.
(despre sunete) Care se aude tare; puternic.
A vorbi (sau A striga) în gura mare a vorbi tare, cu glas ridicat.
6.
(despre fenomene ale naturii, despre calamități) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Vânt mare.

Cutremur mare.

Secetă mare.

7.
(despre ființe) Care a ajuns la vârsta maturității. Băiat mare.

Fată mare.

A se face mare a crește; a se dezvolta. Tată mare bunic. Mamă mare bunică. Socru (soacră) mare tata (mama) mirelui.
8.
Care posedă calități excepționale și se bucură de o faimă deosebită; celebru. Mare artist.
9.
Care este de o importanță sau de o valoare deosebită. Zi mare.

Faptă mare.

10.
Care ocupă o treaptă mai înaltă într-o ierarhie; superior. Funcționar mare.
mare și tare care are putere și influență. A se ține mare a fi mândru. Mai marele șeful; conducătorul. Să crești mare! urare cu care o persoană mai în vârstă mulțumește unui copil pentru un serviciu. Vorbe mari cuvinte pompoase; promisiuni deșarte. Lucru mare lucru important, valoros. Mare lucru, mare socoteală lucru fără importanță, care nu merită atenție. Cu mare ce cu greu. Săptămâna mare săptămâna care precedă sărbătoarea Paștilor la creștini; Săptămâna Patimilor. /Probabil latină mas, maris

NODEX – noul dicționar explicativ

Încă 4 definiții din alte dicționare
5

Mare (mări), substantiv feminin – Întindere mare de apă sărată. – Aromână amare, meglenoromână mari, istroromână mǫre. Latină mare (Pușcariu 1026; Candrea-dens., 1047; Rew 5349), conform italiană mare, franceză mer, provensală, catalană, spaniolă, portugheză marină Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, conform Pușcariu, Etudes linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, Bl, V, 190 și VI,

DER – dicționarul etimologic

6

Mare adjectiv –

1.
De vîrstă majoră. –
2.
Cu dimensiuni și proporții însemnate. –
3.
Însemnat, notabil, de categorie socială ridicată. –
4.
(Substantiv masculin) Om de vază, persoană remarcabilă. – Aromână mare, meglenoromână mari, istroromână mǫre.
Latină mās, mărem „mascul” (Diez; Miklosich, Rum.
Unters., II, 23; Pușcariu 1027; Candrea-dens., 1048; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 169).
Schimbarea de sens a fost explicată de Tiktin, printr-o încrucișare, puțin probabilă, cu magnus; și de Bourciez 180 prin faptul că masculul e în general mai mare ca femela.
Mai probabil, trebuie să se pornească de la confuzia normală între mare ca vîrstă și mare ca dimensiune, specifică în toate idiomurile, conform s-a făcut mare (a crescut sau s-a făcut bărbat).
Încă 6 sensuri
Fără îndoială, această derivat a fost respinsă de Rew 5231, conform Philippide, II,
720. Alte explicații sînt și mai puțin convingătoare: dintr-un cuvînt anterior latină, pus în legătură cu vezi irlandez mar (Meyer, Albaneză St., IV, 83); de origine celtică (Sköld, If, XLIII, 188); din vezi germană mari (Scriban); sau din latină mare „mare” (Spitzer, Mitt.
Wien., I, 294; G. Bonfante, Il problema dell’ aggettivo e il română mare, în Boll.
Istituto di Linque estere, Genova, V, 3-9).
Derivat măreț, adjectiv (superb, mîndru; maiestuos, impunător, grandios), pentru a cărui derivat conform Densusianu, Gs, II, 9 (după Pușcariu 1027, dintr-un latină *maricius, mai puțin probabil cu sufix română -eț); măreție, substantiv feminin (maiestuozitate, splendoare; mîndrie); mări, verb (a face mare; a augmenta, a crește; a glorifica); mărie, substantiv feminin învechit, mărimeAlteță, Maiestate; mărime, substantiv feminin (amplitudine; dimensiune; importanță; cantitate; persoană importantă); mărire, substantiv feminin (creștere; dezvoltare; om de vază); preamări, verb (a înălța, a glorifica); măros, adjectiv Transilvania, trufaș.
Comp. maimare, substantiv masculin (căpetenie, șef), conform Candrea-dens., 1048 (după părerea echivocă a lui Pascu, Beiträge, 17, din neogreacă μαϊμάρης „arhitect”, conform maimar); maimărie, substantiv feminin (demnitate, preeminență); mărinimos, adjectiv (generos), compus artificial după latină magnanimus; mărinimie, substantiv feminin (generozitate).

DER – dicționarul etimologic

7

Mare adjectiv masculin, articulat marele, plural mari, articulat marii; feminin singular mare, genitiv-dativ articulat marii, plural mari, articulat marile

DOOM – dicționarul ortografic

8

Mare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat mării; plural mări

DOOM – dicționarul ortografic

Formele adjectivului „mare”

Adjectivul „mare” are aceeași formă la masculin și la feminin; pluralul este „mari”.

Accentulmáre
SingularPlural
Masculin, nearticulat
maremari
Masculin, articulat
marelemarii
Masculin, genitiv-dativ articulat
mareluimarilor
Feminin, nearticulat
maremari
Feminin, genitiv-dativ nearticulat
marimari
Feminin, articulat
mareamarile
Feminin, genitiv-dativ articulat
mariimarilor