Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mare

1 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: MARE¹, mari, adjectiv I. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ Expresie A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins², vast. ♢ (Substantivat; în loc. adverb ) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios, voluminos. Vas mare. ♢ (Popular) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, prin extensiune, despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre prețuri) Ridicat. ♢ Locutiune adjectiv De mare preț = foarte valoros, prețios, scump. ♦ (Despre colectivități) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritișului; virgină, fecioară. ♢ Expresie Să crești mare formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etcetera Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor. (Popular) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ Expresie (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expresie A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mișcare sau de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufletești, sentimente, senzații etcetera) Intens, profund, tare. ♢ Locutiune adverb (Regional) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expresie (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etcetera) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etcetera) ♦ (Adverbial; popular) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greșeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante. ♢ Expresie Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expresie Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etcetera; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etcetera) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieșit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la plural) părinții mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expresie A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, șef. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ♢ Expresie Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales², distins. Mare cinste. ♢ Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ (Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil limba latina mas, maris.

2 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: MARE², mări, substantiv feminin Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p.ext. ocean. ♢ Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Figurativ Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Figurativ Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Limba Latina mare, -is.

3 * Cuvantul cu diacritice: mare
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: Mare antonim: mic, mărunt

4 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: MARE substantiv verifica cuvantul: apă, duium, grămadă, mulțime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

5 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: MARE adjectiv verifica cuvantul: friguros, geros, rece.

6 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: MARE substantiv 1. (GEOGR.) (învechit) genune, noian. (S-a scufundat în -.) 2. (GEOGR.) apă. (Până în Grecia a călătorit pe -.) 3. (JUR.) mare deschisă = mare liberă; mare internă verifica cuvantul: mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă verifica cuvantul: mare deschisă. 4. (GEOL.) mare de pietre = câmp de pietre.

7 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: MARE adjectiv 1. verifica cuvantul: întins. 2. amplu, întins, larg. (Știrea ocupa un spațiu - în ziar.) 3. verifica cuvantul: dezvoltat. 4. verifica cuvantul: spațios. 5. verifica cuvantul: voluminos. 6. verifica cuvantul: gros. 7. verifica cuvantul: mășcat. 8. verifica cuvantul: înalt. 9. verifica cuvantul: lung. 10. verifica cuvantul: majuscul. 11. verifica cuvantul: adânc. 12. verifica cuvantul: crescut. 13. verifica cuvantul: lat. 14. verifica cuvantul: holbat. 15. verifica cuvantul: numeros. 16. verifica cuvantul: apreciabil. 17. verifica cuvantul: bogat. 18. verifica cuvantul: ridicat. 19. verifica cuvantul: exorbitant. 20. verifica cuvantul: matur. 21. verifica cuvantul: puternic. 22. verifica cuvantul: intens. 23. verifica cuvantul: violent. 24. verifica cuvantul: important. 25. important, însemnat. (O zi - din viața lui.) 26. verifica cuvantul: deosebit. 27. verifica cuvantul: evident. 28. verifica cuvantul: celebru. 29. verifica cuvantul: ales. 30. (învechit) vel. (- spătar.) 31. (învechit) velit. (Boier -.) 32. adânc, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție -.) 33. verifica cuvantul: acut. 34. bogat, întins, vast. (Are o experiență -.) 35. verifica cuvantul: fastuos.

8 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: mare adjectiv m., art. marele, plural mari, art. marii; f. singular mare, g.-d. art. marii, plural mari, art. marile

9 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: mare substantiv feminin, g.-d. art. mării; plural mări

10 * Cuvantul cu diacritice: máre mări
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: MARE² mări f. 1) Spațiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. -ea Mediterană. -ea Caspică. ♢ A făgădui (a promite, a cere) -ea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca -ea cu degetul a întreprinde ceva fără șanse de succes. A vântura mări și țări a călători foarte mult. 2) fig. Întindere mare; vastitate. O - de grâne. 3) Mulțime sau cantitate foarte mare. O - de flori. [G.-D. mării] limba latina mare, -is

11 * Cuvantul cu diacritice: máre -i
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: MARE¹ -i adjectiv 1) Care are dimensiuni ce întrec pe cele obișnuite; de proporții considerabile. Râu -. Sat -. ♢ Literă - literă inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor de la începutul unei propoziții. A face ochi -i a se mira; a privi uluit. În linii -i (sau în -) în general. Degetul - primul deget de la mână și de la picior. Casa (cea) - odaie împodobită în care se primesc oaspeții. 2) Care întrece cantitatea obișnuită. Recoltă -. 3) (despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopți -i. ♢ Ziua în amiaza - în toiul zilei. 4) Care se manifestă cu intensitate. Temperatură -. Furtună -. 5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic. ♢ A vorbi (sau a striga) în gura - a vorbi tare, cu glas ridicat. 6) (despre fenomene ale naturii, despre calamități) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Vânt -. Cutremur -. Secetă -. 7) (despre ființe) Care a ajuns la vârsta maturității. Băiat -. Fată -. ♢ A se face - a crește; a se dezvolta. Tată - bunic. Mamă - bunică. Socru (soacră) - tata (mama) mirelui. 8) Care posedă calități excepționale și se bucură de o faimă deosebită; celebru. - artist. 9) Care este de o importanță sau de o valoare deosebită. Zi -. Faptă -. 10) Care ocupă o treaptă mai înaltă într-o ierarhie; superior. Funcționar -. ♢ - și tare care are putere și influență. A se ține - a fi mândru. Mai -ele șeful; conducătorul. Să crești - urare cu care o persoană mai în vârstă mulțumește unui copil pentru un serviciu. Vorbe -i cuvinte pompoase; promisiuni deșarte. Lucru - lucru important, valoros. - lucru, - socoteală lucru fără importanță, care nu merită atenție. Cu - ce cu greu. Săptămâna - săptămâna care precedă sărbătoarea Paștilor la creștini; Săptămâna Patimilor. /Probabil limba latina mas, maris

12 * Cuvantul cu diacritice: máre mắri
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: mare (mari), substantiv feminin – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Limba Latina mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), conform limba italiana mare, franceza mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, conform Pușcariu, Etudes linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 și VI, 238.

13 * Cuvantul cu diacritice: máre
Cuvantul fara diacritice: mare

Definitie: mare adjectiv – 1. De vîrstă majoră. – 2. Cu dimensiuni și proporții însemnate. – 3. Însemnat, notabil, de categorie socială ridicată. – 4. (S.m.) Om de vază, persoană remarcabilă. – Mr. mare, megl. mari, istr. mǫre. Limba Latina mās, mărem „mascul” (Diez; Miklosich, Rum. Unters., II, 23; Pușcariu 1027; Candrea-Dens., 1048; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 169). Schimbarea de sens a fost explicată de Tiktin, printr-o încrucișare, puțin probabilă, cu magnus; și de Bourciez 180 prin faptul că masculul e în general mai mare ca femela. Mai probabil, trebuie să se pornească de la confuzia normală între mare ca vîrstă și mare ca dimensiune, specifică în toate idiomurile, conform s-a făcut mare (a crescut sau s-a făcut bărbat). Fără îndoială, această der. a fost respinsă de REW 5231, conform Philippide, II, 720. Alte explicații sînt și mai puțin convingătoare: dintr-un cuvînt anterior lat., pus în legătură cu verifica cuvantul: irlandez mar (Meyer, Alb. St., IV, 83); de origine celtică (Sköld, IF, XLIII, 188); din verifica cuvantul: limba germana mari (Scriban); sau din limba latina mare „mare” (Spitzer, Mitt. Wien., I, 294; G. Bonfante, Il problema dell’ aggettivo e il rom. mare, în Boll. Istituto di Linque estere, Genova, V, 3-9). Derivat măreț, adjectiv (superb, mîndru; maiestuos, impunător, grandios), pentru a cărui der. conform Densusianu, GS, II, 9 (după Pușcariu 1027, dintr-un limba latina maricius, mai puțin probabil cu sufix rom. -eț); măreție, substantiv feminin (maiestuozitate, splendoare; mîndrie); mări, verb (a face mare; a augmenta, a crește; a glorifica); mărie, substantiv feminin (învechit, mărime; Alteță, Maiestate); mărime, substantiv feminin (amplitudine; dimensiune; importanță; cantitate; persoană importantă); mărire, substantiv feminin (creștere; dezvoltare; om de vază); preamări, verb (a înălța, a glorifica); măros, adjectiv (Trans., trufaș). Comp. maimare, substantiv masculin (căpetenie, șef), conform Candrea-Dens., 1048 (după părerea echivocă a lui Pascu, Beitrage, 17, din limba neogreaca: μαϊμάρης „arhitect”, conform maimar); maimărie, substantiv feminin (demnitate, preeminență); mărinimos, adjectiv (generos), compus artificial după limba latina magnanimus; mărinimie, substantiv feminin (generozitate).