Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mascara

1 * Cuvantul cu diacritice: mascará
Cuvantul fara diacritice: mascara

Definitie: MASCARA substantiv feminin fard pentru gene, rimel. (< limba italiana mascara)

2 * Cuvantul cu diacritice: mascará
Cuvantul fara diacritice: mascara

Definitie: MASCARA, mascarale, substantiv feminin (Înv.) Bufon, paiață, măscărici; p.ext. om neserios, pușlama. 2. (Popular) Batjocură, ocară. ♢ Expresie A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de rușine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a face de două parale (pe cineva). – Din limba turca: maskara.

3 * Cuvantul cu diacritice: mascará
Cuvantul fara diacritice: mascara

Definitie: MASCARA substantiv verifica cuvantul: batjocură, bufon, imoralitate, impudoare, indecență, măscărici, necuviință, nerușinare, obscenitate, ocară, paiață, pornografie, rușine, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.

4 * Cuvantul cu diacritice: mascará
Cuvantul fara diacritice: mascara

Definitie: mascara substantiv feminin, art. mascaraua, g.-d. art. mascaralei; plural mascarale

5 * Cuvantul cu diacritice: mascará -le
Cuvantul fara diacritice: mascara

Definitie: MASCARA -le f. 1) înv. Actor de circ sau de bâlci care evolua cu un program comic; măscărici; saltimbanc. 2) fam. Cuvânt sau acțiune jignitoare. A spune -le. limba turca maskara

6 * Cuvantul cu diacritice: mascará mascarále
Cuvantul fara diacritice: mascara

Definitie: mascara (mascarale), substantiv feminin – 1. Paiață. – 2. Zeflemea, indecență, obscenitate. – Varianta măscară, (Banat) mascără. Mr. măscără, megl. mascara. Limba Turca: maskara, din arab. mashara (Șeineanu, II, 250; Berneker, II, 23; Lokotsch 1436; Ronzevalle 161), conform limba neogreaca: μασϰαρᾶς, limba albaneza, bulgara maskara, limba sarba: maskara. Battisti, III, 2381, socotește cuvîntul arab diferit de limba italiana maschera, sp. mascara. Schimbarea de accent e dificil de explicat în varianta măscară, în afară de cazul în care ar fi un deverbal de la măscări. Atît măscară cît și măscări există în secolul XVII, mascara în secolul XIX. Derivat măscări, verb (învechit, a-și bate joc, a zeflemisi; Banat, a se murdări; reflexiv, a se insulta), conform limba sarba: maskariti; mascaragiu, substantiv masculin (bufon; saltimbanc, cabotin), din limba turca: maskaraci, secolul XVIII; mascaralîc, substantiv neutru (bufonerie), conform limba neogreaca: μασϰαραλίϰι; măscărici, substantiv masculin (paiață, bufon); măscăriciune, substantiv feminin (învechit, bufonerie), secolul XVII; măscornicie, substantiv feminin (bufonerie), cuvant invechit, secolul XVII.