Materie
Definitie, sens si explicatie
1Matérie substantiv feminin
1. realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta.
2. substanta din care sunt facute diverse obiecte. ♢ element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui. o - prima = produs destinat prelucrarii.
3. domeniu de cunoastere, de cercetare etcetera; obiect de studiu. o in - de = in ceea ce priveste... ♢ continut, fond, esenta.
4. totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. (< lat., limba italiana materia, limba rusa materiia limba germana Materie)
1. realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta.
2. substanta din care sunt facute diverse obiecte. ♢ element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui. o - prima = produs destinat prelucrarii.
3. domeniu de cunoastere, de cercetare etcetera; obiect de studiu. o in - de = in ceea ce priveste... ♢ continut, fond, esenta.
4. totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. (< lat., limba italiana materia, limba rusa materiia limba germana Materie)
2Matérie, materii, substantiv feminin
1. (În filozofia materialista) Substanta conceputa ca baza a tot ceea ce exista; realitatea obiectiva care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentand diferite forme de miscare ale acestei realitati.
2. Substanta din care sunt facute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compozitiei sale. ♢ Materie prima = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrarii sau transformarii in alte obiecte.
Materie cenusie = parte a sistemului nervos central situata la suprafata creierului si in interiorul maduvei, care da nastere fluxului nervos; prin extensiune creier; minte, inteligenta. ♦ (Popular) Țesatura, panza, stofa.
3. Domeniu de cunoastere, de cercetare etcetera; problema, chestiune. ♢ Locutiune adverb În materie de... = privitor la..., in ceea ce priveste... ♢ Expresie A intra in materie = a incepe (dupa o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Continut, cuprins; fond, esenta ♢ Tabla de materii = lista atasata la inceputul sau la sfarsitul unei lucrari, in care sunt insirate capitolele cuprinse in lucrare, cu indicarea paginilor corespunzatoare. ♦ Date, informatii care stau la baza unei lucrari.
4. Totalitatea cunostintelor care se predau in cadrul unui obiect de studiu (in invatamant). – Din lat., limba italiana Materia, limba rusa Materiia, limba germana Materie.
1. (În filozofia materialista) Substanta conceputa ca baza a tot ceea ce exista; realitatea obiectiva care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentand diferite forme de miscare ale acestei realitati.
2. Substanta din care sunt facute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compozitiei sale. ♢ Materie prima = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrarii sau transformarii in alte obiecte.
Materie cenusie = parte a sistemului nervos central situata la suprafata creierului si in interiorul maduvei, care da nastere fluxului nervos; prin extensiune creier; minte, inteligenta. ♦ (Popular) Țesatura, panza, stofa.
3. Domeniu de cunoastere, de cercetare etcetera; problema, chestiune. ♢ Locutiune adverb În materie de... = privitor la..., in ceea ce priveste... ♢ Expresie A intra in materie = a incepe (dupa o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Continut, cuprins; fond, esenta ♢ Tabla de materii = lista atasata la inceputul sau la sfarsitul unei lucrari, in care sunt insirate capitolele cuprinse in lucrare, cu indicarea paginilor corespunzatoare. ♦ Date, informatii care stau la baza unei lucrari.
4. Totalitatea cunostintelor care se predau in cadrul unui obiect de studiu (in invatamant). – Din lat., limba italiana Materia, limba rusa Materiia, limba germana Materie.
3Matérie substantiv verifica cuvantul: bun, chestiune, lucru, material, obiect, problema, produs, puroi, subiect, tema, tesatura.
4Matérie substantiv
1. verifica cuvantul: substanta.
2. verifica cuvantul: cuprins.
3. verifica cuvantul: subiect.
4. verifica cuvantul: fond.
5. verifica cuvantul: obiect.
1. verifica cuvantul: substanta.
2. verifica cuvantul: cuprins.
3. verifica cuvantul: subiect.
4. verifica cuvantul: fond.
5. verifica cuvantul: obiect.
5Materie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. materia (silabe -ri-a), g.-d. art. materiei; plural materii, art. materiile (silabe -ri-i-)
6Matérie -i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura -ei. ♢ - coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. - cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. - prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-d. Materiei; Sil. -ri-e] /<lat., limba italiana materia, limba germana Materie, limba franceza: matiere
7Matérie substantiv feminin
1. Categorie filozofica care desemneaza realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta.
2. Substanta din care sunt facute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui.
3. Domeniu de cunoastere, de cercetare etcetera ♦ Continut, fond, esenta.
4. Totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. [Genitiv -iei. / < limba latina materia, conform franceza matière, limba italiana materia].
1. Categorie filozofica care desemneaza realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta.
2. Substanta din care sunt facute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui.
3. Domeniu de cunoastere, de cercetare etcetera ♦ Continut, fond, esenta.
4. Totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. [Genitiv -iei. / < limba latina materia, conform franceza matière, limba italiana materia].
8Materie (materii), substantiv feminin –
1. Substanta, material. –
2. Țesatura, stofa. –
3. Puroi. – Mr. materie.
Limba Latina materia (secolul Xviii).
Sensul 2 traduce limba germana Stoff „materie” si „tesatura”, conform limba rusa materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel limba germana Materie, conform sp. materia.
Mr. provine din limba italiana materia.
Derivat material, substantiv neutru (materie; Arg., bani), din franceza materiel; material, adjectiv (referitor la material); materialic, adjectiv (material), secolul Xix, cuvant invechit; materialicesc, adjectiv (invechit, material); materialiceste, adverb (din punct de vedere material); materialism, substantiv neutru, din franceza materialisme; materialist, substantiv masculin, din franceza materialiste; materialitate, substantiv feminin, din franceza materialite; materializa, verb, din franceza materialiser; imaterial, adjectiv , din franceza immateriel, cu der. sale.
1. Substanta, material. –
2. Țesatura, stofa. –
3. Puroi. – Mr. materie.
Limba Latina materia (secolul Xviii).
Sensul 2 traduce limba germana Stoff „materie” si „tesatura”, conform limba rusa materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel limba germana Materie, conform sp. materia.
Mr. provine din limba italiana materia.
Derivat material, substantiv neutru (materie; Arg., bani), din franceza materiel; material, adjectiv (referitor la material); materialic, adjectiv (material), secolul Xix, cuvant invechit; materialicesc, adjectiv (invechit, material); materialiceste, adverb (din punct de vedere material); materialism, substantiv neutru, din franceza materialisme; materialist, substantiv masculin, din franceza materialiste; materialitate, substantiv feminin, din franceza materialite; materializa, verb, din franceza materialiser; imaterial, adjectiv , din franceza immateriel, cu der. sale.