Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mecanic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: mecánic -ă
Cuvantul fara diacritice: mecanic

Definitie: MECANIC, -Ă I. adjectiv 1. referitor la mecanică (III). 2. acționat de o mașină, de un mecanism. 3. (despre o acțiune, un gest; și adverb ) făcut automat; mașinal. II. substantiv masculin lucrător specialist în lucrări de mecanică, în reparații de mașini, de instalații etcetera ♢ conducător al unei locomotive; motorist. III. substantiv feminin 1. știință care studiază legile mișcării și ale repausului corpurilor. o ă fluidelor = hidromecanică; - cerească = ramură a astronomiei care studiază mișcarea corpurilor cerești. 2. tehnica procedeelor în care intervin fenomene mecanice; mecanotehnică. 3. (figurativ) combinație. (< franceza mecanique, limba italiana mecanico, limba germana Mechenik/er/, limba latina mecanicus, limba germana Mechenik/er/)

2 * Cuvantul cu diacritice: mecánic -ă
Cuvantul fara diacritice: mecanic

Definitie: MECANIC, -Ă, mecanici, -ce, substantiv, adjectiv I. S.f. 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică. ♢ Mecanică cerească = știință care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale. ♦ (Înv.) Mecanism, mașină. 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. 3. Tratat, manual de mecanică (I 1, 2). II. Adjectiv 1. Care aparține mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică. 2. (Și adverb ) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (Și adverb ) Care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat. ♦ Care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etcetera fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. Substantiv masculin și feminin: Specialist în mecanică (I 1, 2). ♦ Persoană care efectuează operații de montaj, de reparare, sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor. ♦ Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist. – Din (I) limba latina mechanica, limba italiana meccanica, limba germana Mechanik, franceza mecanique, (II) limba latina mechanicus, limba italiana meccanico, franceza mecanique, (III) limba latina mechanicus, limba germana Mechaniker.

3 * Cuvantul cu diacritice: mecánic
Cuvantul fara diacritice: mecanic

Definitie: MECANIC s., adjectiv , adverb 1. substantiv mașinist, (învechit) mecanician. (- pe o locomotivă.) 2. adjectiv verifica cuvantul: mecanizat. 3. adjectiv fizic. (Acțiunea - a vântului.) 4. adjectiv verifica cuvantul: automat. 5. adverb automat. 6. adjectiv verifica cuvantul: papagalicesc. 7. adverb verifica cuvantul: papagalicește. 8. adjectiv verifica cuvantul: dogmatic.

4 * Cuvantul cu diacritice: mecánic
Cuvantul fara diacritice: mecanic

Definitie: mecanic substantiv masculin, adjectiv m., plural mecanici; f. singular mecanică, plural mecanice

5 * Cuvantul cu diacritice: mecánic
Cuvantul fara diacritice: mecanic

Definitie: MECANIC³ adverb Ca un automat; fără rațiune. A vorbi -. limba latina mechanicus, limba italiana meccanico, fr, mecanique

6 * Cuvantul cu diacritice: mecánic -ci
Cuvantul fara diacritice: mecanic

Definitie: MECANIC² -ci m. 1) Specialist în mecanică. 2) Muncitor specializat în montarea, întreținerea și reparația mașinilor, mecanismelor, motoarelor sau aparatelor. 3) Persoană care conduce sau supraveghează un vehicul sau un motor; mașinist. 4) Conducător al unei locomotive; mașinist. limba latina mechanicus, limba germana Mechaniker

7 * Cuvantul cu diacritice: mecánic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: mecanic

Definitie: MECANIC¹ -că (-ci, -ce) 1) Care ține de mecanică; propriu mecanicii. 2) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; funcționat de o mașină sau de un mecanism. 3) fig. Care este făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; inconștient; automat; mașinal; instinctiv; involuntar. 4) Care rezultă din mișcare; produs prin mișcare. Energie -că. Reacție -că. limba latina mechanicus, limba italiana meccanico, franceza mecanique

8 * Cuvantul cu diacritice: mecánic -ă
Cuvantul fara diacritice: mecanic

Definitie: MECANIC, -Ă adjectiv 1. Acționat de o mașină sau de un mecanism. 2. Referitor la mecanică (2) [în DN]. 3. (Despre o acțiune, un gest) Făcut automat; reflex, mașinal. substantiv masculin Lucrător specialist în lucrări de mecanică, în reparații de mașini, de instalații etcetera ♦ Conducător al unei locomotive. [Varianta mehanic, -ă adjectiv / conform franceza mecanique, limba germana Mechanik, limba latina mechanicus, limba greaca (veche) mechanikos].