Mercur
Definitie, sens si explicatie
1Mercur substantiv neutru metal argintiu, foarte dens si mobil, care se prezinta in stare lichida la temperatura obisnuita; hidrargir; argint-viu. (< franceza mercure, limba germana Merkur)
2Mercur substantiv neutru Element chimic, metal de culoare alba-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obisnuita, foarte dens si mobil, intrebuintat in tehnica si in medicina; hidrargir, argint-viu. – Din franceza Mercure, limba germana Merkur.
3Mercur substantiv (Chimie) hidrargir, (popular) argint-viu.
4Mercur substantiv neutru, simb.
Hg
Hg
5Mercur n.
Metal de culoare alb-argintie, lichid (la temperatura obisnuita), foarte dens si mobil, cu diverse intrebuintari in tehnica si in medicina; hidrargir. /<fr. mercure, limba germana Merkur
Metal de culoare alb-argintie, lichid (la temperatura obisnuita), foarte dens si mobil, cu diverse intrebuintari in tehnica si in medicina; hidrargir. /<fr. mercure, limba germana Merkur
6Mercur substantiv neutru Metal argintiu, foarte dens si mobil, care se prezinta in stare lichida la temperatura normala; hidrargir; (pop.) argint-viu. [< franceza mercure, limba germana Merkur].