1
Mertic, mertice, substantiv neutru
1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale.
Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1).
2. (Învechit) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; prin restrângere rație, porție de mâncare.
Expresie A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Plural și: merticuri] – Din maghiară Mertek.
1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale.
Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1).
2. (Învechit) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; prin restrângere rație, porție de mâncare.
Expresie A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Plural și: merticuri] – Din maghiară Mertek.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mertic mertice neutru 1) Vas care servea drept măsură pentru cereale. 2) Unitate veche de măsură a cerealelor egală cu 2,5 kg. 3) Cantitate de cereale care încape într-un vas cu această măsură. 4) învechit Plată în bani sau în natură care se dădea la moară pentru măcinat. 5) Porție de hrană care se dă cailor sau altor animale pentru un anumit timp; tain. /<ungară mertek
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Mertic (mertice), substantiv neutru –
1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. –
2. Uium. –
3. Rație, porție.
Origine neclară.
Pare să provină din neogreacă μεριτιϰόν, neogreacă μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în vezi sârbă mèrtik (secolul XIV, conform Vasmer, Greacă, 97), sârbă, croată, slovenă mertuk, maghiară mertek. Cuvîntul se explică în neogreacă prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”.
Fără îndoială, se poate explica prin maghiară mertek, considerat ca derivat din merni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Galdi, Dict., 94).
Derivat din neogreacă merge mai bine cu sensul al treilea și cu derivat mertici, verb (a rupe în bucăți, a bucățeli).
1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. –
2. Uium. –
3. Rație, porție.
Origine neclară.
Pare să provină din neogreacă μεριτιϰόν, neogreacă μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în vezi sârbă mèrtik (secolul XIV, conform Vasmer, Greacă, 97), sârbă, croată, slovenă mertuk, maghiară mertek. Cuvîntul se explică în neogreacă prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”.
Fără îndoială, se poate explica prin maghiară mertek, considerat ca derivat din merni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Galdi, Dict., 94).
Derivat din neogreacă merge mai bine cu sensul al treilea și cu derivat mertici, verb (a rupe în bucăți, a bucățeli).
DER – dicționarul etimologic
4
Mertic substantiv neutru, plural mertice/merticuri
DOOM – dicționarul ortografic