Definitie Mertic - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Mertic, mertice, substantiv neutru
1. Masura veche pentru cereale, egala cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de faina cuprinsa intr-un mertic (1).
2. (Înv.) Plata in natura (sau in bani) care se lua la mori pentru macinat; p. restr. ratie, portie de mancare. ♢ Expresie A(-si) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bataie. [Plural si: merticuri] – Din limba maghiara Mertek.

Varianta definitie 2: Mertic substantiv verifica cuvantul: portie, ratie.

Varianta definitie 3: Mertic substantiv neutru, plural mertice/merticuri

Varianta definitie 4: Mertic -e n. 1) Vas care servea drept masura pentru cereale. 2) Unitate veche de masura a cerealelor egala cu 2,5 kg. 3) Cantitate de cereale care incape intr-un vas cu aceasta masura. 4) inv.
Plata in bani sau in natura care se dadea la moara pentru macinat. 5) Portie de hrana care se da cailor sau altor animale pentru un anumit timp; tain. /<ung. mertek

Varianta definitie 5: Mertic (mertice), substantiv neutru –
1. Masura de capacitate pentru solide, cu valoare variabila, echivalind intre 1 si 7 litri. –
2. Uium. –
3. Ratie, portie.
Origine neclara.
Pare sa provina din limba neogreaca: μεριτιϰόν, limba neogreaca: μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut in verifica cuvantul: limba sarba: mèrtik (secolul XIV, conform Vasmer, Gr., 97), limba sarba:, cr., slov. mertuk, mag. mertek.
Cuvintul se explica in limba neogreaca: prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a imparti”.
Fara indoiala, se poate explica prin mag. mertek, considerat ca der. din merni „a masura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Galdi, Dict., 94).
Derivat din limba neogreaca: merge mai bine cu sensul al treilea si cu der. mertici, verb (a rupe in bucati, a bucateli).