Meteahnă
Definitie, sens si explicatie
1Meteahnă, metehne, substantiv feminin (Popular)
1. Defect, cusur, lipsa, imperfectiune. ♦ Pasiune, patima, slabiciune.
2. Boala, infirmitate, betesug. – Etimologie necunoscuta
1. Defect, cusur, lipsa, imperfectiune. ♦ Pasiune, patima, slabiciune.
2. Boala, infirmitate, betesug. – Etimologie necunoscuta
2Meteahna antonim: calitate, virtute
3Meteahnă substantiv
1. verifica cuvantul: defect.
2. verifica cuvantul: patima.
1. verifica cuvantul: defect.
2. verifica cuvantul: patima.
4Meteahnă substantiv verifica cuvantul: anomalie, buba, cusur, defect, infirmitate, invaliditate, leziune, plaga, rana.
5Meteahna substantiv feminin, g.-d. art. metehnei; plural metehne
6Meteahnă metehne f. 1) Lipsa a unei insusiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficienta. 2) Înclinatie puternica ce nu poate fi infranta; viciu. 3) Parte vatamata a corpului. /Origine necunoscuta
7Meteahna (metehne), substantiv feminin –
1. (Înv.) Stricaciune, cusur, neplacere, neajuns, suparare. –
2. Imperfectiune, defect, lipsa, dauna, pata.
Creatie expresiva, bazata pe ideea de „imperfectiune” exprimata prin aceleasi mijloace ca in metehau, conform si matahala, metearca; finala ca in bahna, care este posibil sa fie de asemeni cuvint expresiv.
Derivat din limba sarba:, cr. mahana (Cihac, Ii, 194) nu pare posibila; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazeaza pe o varianta beteahna, folosita de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbala a acestui autor este cunoscuta, e vorba mai curind de o indicatie in plus asupra originii sale expresive.
1. (Înv.) Stricaciune, cusur, neplacere, neajuns, suparare. –
2. Imperfectiune, defect, lipsa, dauna, pata.
Creatie expresiva, bazata pe ideea de „imperfectiune” exprimata prin aceleasi mijloace ca in metehau, conform si matahala, metearca; finala ca in bahna, care este posibil sa fie de asemeni cuvint expresiv.
Derivat din limba sarba:, cr. mahana (Cihac, Ii, 194) nu pare posibila; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazeaza pe o varianta beteahna, folosita de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbala a acestui autor este cunoscuta, e vorba mai curind de o indicatie in plus asupra originii sale expresive.