Meu mea
Definitie, sens si explicatie
1Meu, mea, mei, mele, pronume pos., adjectiv pos. I.
Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; inlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor precum si numele vorbitorului) A mea e cartea. ♢ (La m. plural, inlocuieste numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ♢ (Înlocuieste numele avutului, bunurilor, preocuparilor etcetera vorbitorului) Am si eu ale mele. ♢ Expresie (În legatura cu verbe ca „a ramane”, „a fi” etcetera) Pe-a mea = dupa dorinta sau dupa parerea vorbitorului. Ii. Adjectiv pos.
1. (Indica posesiunea) Care apartine vorbitorului.
Cartea mea e buna.
2. (Indica dependenta, legatura reciproca de inrudire, de prietenie, de vecinatate etcetera) Tatal meu este doctorul spitalului.
3. (Indica apartenenta) Care tine de cel care vorbeste; care ii este propriu.
Glasul meu.
4. (Indica subiectul, autorul unei actiuni) Greseala mea.
5. (Indica obiectul direct sau indirect al unei actiuni) Mama grija mea o are.
6. Care constituie obiectul unei preocupari a vorbitorului. – Limba Latina Meus, mea.
Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; inlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor precum si numele vorbitorului) A mea e cartea. ♢ (La m. plural, inlocuieste numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ♢ (Înlocuieste numele avutului, bunurilor, preocuparilor etcetera vorbitorului) Am si eu ale mele. ♢ Expresie (În legatura cu verbe ca „a ramane”, „a fi” etcetera) Pe-a mea = dupa dorinta sau dupa parerea vorbitorului. Ii. Adjectiv pos.
1. (Indica posesiunea) Care apartine vorbitorului.
Cartea mea e buna.
2. (Indica dependenta, legatura reciproca de inrudire, de prietenie, de vecinatate etcetera) Tatal meu este doctorul spitalului.
3. (Indica apartenenta) Care tine de cel care vorbeste; care ii este propriu.
Glasul meu.
4. (Indica subiectul, autorul unei actiuni) Greseala mea.
5. (Indica obiectul direct sau indirect al unei actiuni) Mama grija mea o are.
6. Care constituie obiectul unei preocupari a vorbitorului. – Limba Latina Meus, mea.
2Meu adjectiv (ca plural al modestiei) nostru. (Cartea - s-a bucurat de succes.)
3Meu/al meu adjectiv m., plural mei/ ai mei; f. singular mea/a mea, g.-d. mele/a mele , plural mele/ale mele (si: -meu m. singular, -mea f. singular, -mii/-mei g.-d. f. singular, in imbinari ca frate-meu, sora-mea)
4Meu (precedat de al) pr. m., plural ai mei, g.-d. alor mei; f. singular a mea, plural ale mele, g.-d. alor mele
5Meu2 mea (mei, mele) adjectiv pos. 1) Care apartine vorbitorului. Cartea mea. 2) Care se afla intr-un anumit raport (de rudenie, de prietenie etcetera) cu cel ce vorbeste. Fratele meu e la serviciu. /<lat. meus, mea
6Meu1 mea (mei, mele) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de vorbitor, precum si numele vorbitorului) Are un manual ca al meu. ♢ Pe-a mea dupa cum doresc eu. Ai mei membrii familiei sau rudele vorbitorului. /<lat. meus, mea
7Meu (-ea), adjectiv si pronume pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu.
Limba Latina meus (Puscariu 1074; Candrea-dens., 1091; Rew 5556), conform limba italiana mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mio.
Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, Bl, V, 34; Rosetti, Melanges, 173), sau, mai curind, cu plural mei.
Fara indoiala, datorita unui obicei neintemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dictiunea teatrala obisnuieste sa pronunte mieu.
Limba Latina meus (Puscariu 1074; Candrea-dens., 1091; Rew 5556), conform limba italiana mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mio.
Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, Bl, V, 34; Rosetti, Melanges, 173), sau, mai curind, cu plural mei.
Fara indoiala, datorita unui obicei neintemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dictiunea teatrala obisnuieste sa pronunte mieu.