Definitie Meșteșug - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MEȘTEȘÚG, mestesuguri, substantiv neutru I.
1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupatie, indeletnicire; mestesugarie.
2. Ramura, disciplina (a stiintei, a artei); stiinta, arta, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic).
3. Pricepere, indemanare, abilitate, talent. ♦ Arta, maiestrie; (rar) actiune realizata cu pricepere, cu maiestrie.
4. Actiune facuta (in ascuns) cu dibacie, cu viclenie, in vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean). ♦ (Popular) Viclenie, tertip, inselatorie. II. (Înv. si popular; concr.)
1. Unealta, instrument.
2. Dispozitiv al unui obiect; parte componenta (cu rol activ) a unui sistem; mestesugire. – Din limba maghiara Mesterseg.

Varianta definitie 2: MEȘTEȘÚG substantiv verifica cuvantul: abilitate, complot, conjuratie, conspiratie, descantec, destoinicie, dexteritate, dibacie, dispozitiv, escrocherie, farmec, hotie, impostura, ingeniozitate, intriga, iscusinta, istetie, istetime, indemanare, inselaciune, inselatorie, inteles, lucru, magie, masinatie, mecanism, munca, pricepere, pungaseala, pungasie, ratiune, rost, secret, semnificatie, sens, sarlatanie, smecherie, stiinta, taina, talent, talc, treaba, uneltire, usurinta, vraja, vrajitorie.

Varianta definitie 3: MEȘTEȘÚG substantiv
1. verifica cuvantul: meserie.
2. verifica cuvantul: maiestrie.

Varianta definitie 4: Mestesug substantiv neutru, plural mestesuguri

Varianta definitie 5: MEȘTEȘÚG -uri n. 1) Îndeletnicire de orice natura, bazata pe munca manuala calificata; meserie. 2) Deprindere practica de a efectua (in ascuns) un lucru cu indemanare si cu pricepere. 3) fig.
Modalitate ingenioasa; tactica; iscusinta. /<ung. mesterseg