Mică
Definitie, sens si explicatie
1Mică substantiv feminin mineral din silicat de aluminiu si potasiu cristalizat, clivabil, care abunda in rocile eruptive si metamorfice. (< franceza mica)
2Mică1, mice, substantiv feminin Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac usor in foite subtiri (elastice si transparente), intrebuintate in industria electrotehnica, a unor materiale de constructie, la fabricarea unor sorturi de hartie si vopsele etcetera – Din franceza Mica.
3Mică2 substantiv feminin (Pop.; in loc. adverb ) Într-o (sau pe) mica de ceas = A) intr-o clipa, foarte repede, imediat; B) foarte des, mereu. – Probabil limba latina Mica „farama”.
4Mică substantiv verifica cuvantul: maicuta, mamica.
5Mica (clipa) substantiv feminin
6Mica (mineral) substantiv feminin, g.-d. art. micii
7Mică2 f. popular : Într-o - (sau Pe mica de ceas) a) intr-o clipa; imediat; b) foarte des. /<lat. mica
8Mică1 f.
Mineral cristalizat, transparent, de diferite culori, cu proprietatea de a se desface usor in placi subtiri si elastice, intrebuintate, in special, ca izolant electric si termic. [G.-d. Micii] /<fr. mica
Mineral cristalizat, transparent, de diferite culori, cu proprietatea de a se desface usor in placi subtiri si elastice, intrebuintate, in special, ca izolant electric si termic. [G.-d. Micii] /<fr. mica
9Mică substantiv feminin Grup de minerale de siliciu si aluminiu cristalizate, care se desfac in foite de obicei elastice. [Pronume -cii. / < franceza mica, conform limba latina mica – bucatica].
10Mica (-ci), substantiv feminin – Fragment, farima, parcela, parte.
Limba Latina mῑca (Puscariu 1068; Candrea-dens., 1093; Tiktin; Rew 5559), conform limba italiana mica, franceza mie, sp. miga.
Derivat din limba slava (veche) migŭ „clipa, moment” (bg., pol. mig, limba sarba:, limba rusa miga), propusa de Graur, Bl, Vi, 156 si de Scriban, se bazeaza pe expresii ca o mica de ceas, in care mica dobindeste sensul special de „parte dintr-o ora” si pare posibila doar ca incrucisare semantica.
E dubletul lui mica, substantiv feminin (mineral in foite), din franceza (lat.) mica.
Probabil acelasi cuvint este cel care s-a pastrat in expresia mici farime (var. mii farime, mii si farime), cu sensul de „bucatele”, in care mici „bucati” s-a confundat cu mici „de marime redusa”. – Conform: dumica, nimic.
Limba Latina mῑca (Puscariu 1068; Candrea-dens., 1093; Tiktin; Rew 5559), conform limba italiana mica, franceza mie, sp. miga.
Derivat din limba slava (veche) migŭ „clipa, moment” (bg., pol. mig, limba sarba:, limba rusa miga), propusa de Graur, Bl, Vi, 156 si de Scriban, se bazeaza pe expresii ca o mica de ceas, in care mica dobindeste sensul special de „parte dintr-o ora” si pare posibila doar ca incrucisare semantica.
E dubletul lui mica, substantiv feminin (mineral in foite), din franceza (lat.) mica.
Probabil acelasi cuvint este cel care s-a pastrat in expresia mici farime (var. mii farime, mii si farime), cu sensul de „bucatele”, in care mici „bucati” s-a confundat cu mici „de marime redusa”. – Conform: dumica, nimic.