Definitie Miere - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MIÉRE substantiv feminin Substanta semilichida, galbuie, dulce si aromata, foarte bogata in zaharuri, vitamine si enzime, culeasa si produsa de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de miere = prima luna din viata conjugala. ♢ Locutiune adjectiv De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ♢ Compus: mierea-ursului = A) planta erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau rosii (Pulmonaria officinalis); B) sambovina. – Limba Latina Mel.

Varianta definitie 2: MIÉRE substantiv verifica cuvantul: magiun, nectar, zaharoza, zahar.

Varianta definitie 3: MIÉRE substantiv
1. (popular) mana. (- de albine.)
2. (BOTANICA) mierea-ursului = A) (Pulmonaria officinalis) cuscrisor, (rar) pulmonarita, (invechit si reg.) plamanarica, (regional) cuscrior, cuscru, plamanare, plamanarita, plamanarita, sudoare, iarba-plu-manei; B) (Pulmonaria mollissima) plamanare, (invechit si reg.) plamanarica, (regional) plamanarea; C) verifica cuvantul: sambovina.

Varianta definitie 4: Miere substantiv feminin, g.-d. art. mierii

Varianta definitie 5: MIÉRE f. 1) Substanta semilichida, cu gust dulce si cu aroma placuta, bogata in zaharuri si vitamine, produsa de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de - prima luna de viata conjugala a tinerilor casatoriti. 2) Lichid dulce secretat, mai ales, de florile melifere; nectar. 3): -ea-ursului planta erbacee cu frunze catifelate si cu flori rosii, violete sau albastre. [G.-D. Mierii] /<lat. mel

Varianta definitie 6: Miere substantiv feminin – Substanta dulce produsa de albine. – Mr. ńere, ńare, megl. (m)ńari, istr. ml’ǫre.
Limba Latina *melem, in loc de mellem, de la mel (Puscariu 1072; Candrea-Dens., 1103; Iordan, Dift., 114; REW 5469), probabil datorat analogiei cu fel, sal; conform limba albaneza mjal (Meyer 280; Philippide, II, 647); limba italiana m(i)ele (sicil. mieri), prov., cat., port. mel, sp. mel. – Derivat mieriu (var. meriu, mierei), adjectiv (de culoarea mierii, auriu); mieros, adjectiv (dulceag); mi(e)ruta, substantiv feminin (limba mielului, Anchusa officinalis).
Mierliu, adjectiv (cam tulbure), cuvint folosit in Olt., pentru a arata ca apele unui riu nu sint chiar limpezi dupa ploaie, este o varianta a lui mieriu, cu l expresiv (dupa Puscariu, Dacor., VI, 406 si Candrea, din limba latina *merulus „curat”).