Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Miere

1 * Cuvantul cu diacritice: miére
Cuvantul fara diacritice: miere

Definitie: MIERE substantiv feminin Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ♢ Locutiune adjectiv De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ♢ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Limba Latina mel.

2 * Cuvantul cu diacritice: miére
Cuvantul fara diacritice: miere

Definitie: MIERE substantiv verifica cuvantul: magiun, nectar, zaharoză, zahăr.

3 * Cuvantul cu diacritice: miére
Cuvantul fara diacritice: miere

Definitie: MIERE substantiv 1. (popular) mană. (- de albine.) 2. (BOTANICA) mierea-ursului = a) (Pulmonaria officinalis) cuscrișor, (rar) pulmonariță, (învechit și reg.) plămânărică, (regional) cuscrior, cuscru, plămânare, plămânariță, plămânăriță, sudoare, iarba-plu-mânei; b) (Pulmonaria mollissima) plămânare, (învechit și reg.) plămânărică, (regional) plămânărea; c) verifica cuvantul: sâmbovină.

4 * Cuvantul cu diacritice: miére
Cuvantul fara diacritice: miere

Definitie: miere substantiv feminin, g.-d. art. mierii

5 * Cuvantul cu diacritice: miére
Cuvantul fara diacritice: miere

Definitie: MIERE f. 1) Substanță semilichidă, cu gust dulce și cu aromă plăcută, bogată în zaharuri și vitamine, produsă de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de - prima lună de viață conjugală a tinerilor căsătoriți. 2) Lichid dulce secretat, mai ales, de florile melifere; nectar. 3): -ea-ursului plantă erbacee cu frunze catifelate și cu flori roșii, violete sau albastre. [G.-D. mierii] limba latina mel

6 * Cuvantul cu diacritice: miére
Cuvantul fara diacritice: miere

Definitie: miere substantiv feminin – Substanță dulce produsă de albine. – Mr. ńere, ńare, megl. (m)ńari, istr. ml’ǫre. Limba Latina melem, în loc de mellem, de la mel (Pușcariu 1072; Candrea-Dens., 1103; Iordan, Dift., 114; REW 5469), probabil datorat analogiei cu fel, sal; conform limba albaneza mjal (Meyer 280; Philippide, II, 647); limba italiana m(i)ele (sicil. mieri), prov., cat., port. mel, sp. mel. – Derivat mieriu (var. meriu, mierei), adjectiv (de culoarea mierii, auriu); mieros, adjectiv (dulceag); mi(e)ruță, substantiv feminin (limba mielului, Anchusa officinalis). Mierliu, adjectiv (cam tulbure), cuvînt folosit în Olt., pentru a arăta că apele unui rîu nu sînt chiar limpezi după ploaie, este o varianta a lui mieriu, cu l expresiv (după Pușcariu, Dacor., VI, 406 și Candrea, din limba latina merulus „curat”).