Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mierlă

1 * Cuvantul cu diacritice: miérlă
Cuvantul fara diacritice: mierla

Definitie: MIERLĂ, mierle, substantiv feminin Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben și cu pene negre (Turdus merula). ♢ Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de pârâu = pescărel. – Limba Latina mer(u)la.

2 * Cuvantul cu diacritice: miérlă
Cuvantul fara diacritice: mierla

Definitie: mierlă substantiv feminin, g.-d. art. mierlei; plural mierle

3 * Cuvantul cu diacritice: miérlă -e
Cuvantul fara diacritice: mierla

Definitie: MIERLĂ -e f. Pasăre migratoare cântătoare, de talie mică, cu cioc galben și cu penaj negru la mascul, iar la femelă cu cioc și penaj brun. limba latina merula

4 * Cuvantul cu diacritice: miérlă miérle
Cuvantul fara diacritice: mierla

Definitie: mierlă (mierle), substantiv feminin – Pasăre cîntătoare (Turdus merula). – Mr. ńerlă, ńirlă, megl. (m)ńierla, istr. merlę. Limba Latina mĕrŭla (Pușcariu 1073; Candrea-Dens., 1104; Iordan, Dift., 95; REW 5534; Bărbulescu, Arhiva, XXX, 62 și XXXIX, 61), conform limba italiana, prov., cat. merla, franceza merle, sp. mirla, port. miero. Fonetismul normal ar cere un rezultat miarlă, conform herba › iarbă; reducerea ia › ie, s-a explicat diferit, prin influența formelor cu diftong aton, ca mierloi (Candrea-Dens., 1104), din plural mierle (Pascu, Beitrage, 18) sau de la un limba albaneza mierlë (Pascu, Arch. Rom., IX, 320). – Derivat mierloi, substantiv masculin (bărbătușul mierlei); mierlesc, adjectiv (Oltenia, varietate de struguri).