Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Minciună

1 * Cuvantul cu diacritice: minciúnă
Cuvantul fara diacritice: minciuna

Definitie: MINCIUNĂ, minciuni, substantiv feminin 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr. ♢ Expresie A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La plural) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunică (2). – Limba Latina mentio, -onis.

2 * Cuvantul cu diacritice: minciună
Cuvantul fara diacritice: minciuna

Definitie: Minciună antonim: adevăr

3 * Cuvantul cu diacritice: minciúnă
Cuvantul fara diacritice: minciuna

Definitie: MINCIUNĂ substantiv verifica cuvantul: amăgire, eres, erezie, iluzie, pătlagină.

4 * Cuvantul cu diacritice: minciúnă
Cuvantul fara diacritice: minciuna

Definitie: MINCIUNĂ substantiv 1. invenție, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (popular) iscoditură, (învechit) basnă, băsnire, (familiar) balivernă, brașoavă, (familiar figurativ) basm, gogoașă, tromboane (plural). (Tot ce-a spus e o simplă -.) 2. verifica cuvantul: ipocrizie. 3. verifica cuvantul: minciunea.

5 * Cuvantul cu diacritice: minciúnă
Cuvantul fara diacritice: minciuna

Definitie: minciună substantiv feminin, g.-d. art. minciunii; plural minciuni

6 * Cuvantul cu diacritice: minciúnă -i
Cuvantul fara diacritice: minciuna

Definitie: MINCIUNĂ -i f. 1) Afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul; neadevăr. A spune -i. ♢ - gogonată, - încornorată neadevăr exagerat. A se prinde cu -a a (se) descoperi, a lăsa să (se) descopere un neadevăr. 2) Plăsmuire răuvoitoare pusă în circulație; scornitură; născocire. ♢ Ce-i în mână nu-i - nu te bizui pe promisiuni, ci mulțumește-te cu ce ai în mod sigur. [G.-D. minciunii] limba latina mentio, -onis

7 * Cuvantul cu diacritice: minciúnă minciúni
Cuvantul fara diacritice: minciuna

Definitie: minciună (minciuni), substantiv feminin – 1. Neadevăr. – 2. Gogoașă. – Mr. mințună, mințune, megl. minciună. Limba Latina mentitiōnem, redus la mentiōnem (Cipariu, Principii, 96; Meyer, Alb. St., IV, 126; Pușcariu, 1082; Candrea-Dens., 1136; Pascu, I, 116; REW 5508); conform limba latina mentionāre › mr. minciunedzu, minciunare, megl. minciun, minciunari. Derivat de la a minți, prin intermediul lui mințiciune redus ca putrezi › putrejune, repezi › repejune, pare mai puțin sigură, pentru că reducerile sînt numai secundare și tîrzii (conform putreziciune, repeziciune) și nu au eliminat în nici un caz formele întregi (conform împuți › împuțiciune; dar nu este urmă de mințiciune). – Conform: minți, desminți. Derivat mincinos, adjectiv (care spune minciuni); minciuna, verb (Trans., a ticlui, a însăila); minciunea, substantiv feminin (gogoașă); minciunos, adjectiv (Mold., care minte); minciuni, verb (Mold., a minți, a înșela).