Mintal -ă
Definitie, sens si explicatie
1Mintal, -ă adjectiv
1. referitor la minte. o alienatie -a = nebunie; debil - = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului.
2. care se face in minte. (< franceza mental, limba latina mentalis)
1. referitor la minte. o alienatie -a = nebunie; debil - = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului.
2. care se face in minte. (< franceza mental, limba latina mentalis)
2Mintal, -ă, mintali, -e, adjectiv
1. Care apartine mintii, privitor la minte. ♢ Alienatie mintala = nebunie.
Debil mintal = persoana care prezinta intarzieri sau opriri in dezvoltarea facultatilor psihice.
2. Care se face in minte. [Varianta: Mental, -a adjectiv ] – Din franceza Mental, limba latina Mentalis (dupa minte).
1. Care apartine mintii, privitor la minte. ♢ Alienatie mintala = nebunie.
Debil mintal = persoana care prezinta intarzieri sau opriri in dezvoltarea facultatilor psihice.
2. Care se face in minte. [Varianta: Mental, -a adjectiv ] – Din franceza Mental, limba latina Mentalis (dupa minte).
3Mintal adjectiv
1. intelectual.
2. (Filoz.) ideal, subiectiv.
1. intelectual.
2. (Filoz.) ideal, subiectiv.
4Mintal adjectiv m., plural mintali; f. singular mintala, plural mintale
5Mintal -a (-i, -e) Care tine de minte; propriu mintii. Boala -a. ♢ Calcul sau Operatie -a calcul facut in minte. Alienat - persoana care si-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, limba latina mentalis
6Mintal, -ă adjectiv Referitor la minte; facut in minte. ♢ Alienatie mintala = nebunie; debil mintal = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Varianta mental, -a adjectiv / conform franceza mental < limba latina mentalis, dupa Minte].