Mit
Definitie, sens si explicatie
1Mit substantiv neutru
1. povestire fabuloasa, cu caracter sacru, prima treapta a cunoasterii, care expune diversele credinte ale popoarelor despre originea universului si fenomenelor naturale sau sociale, despre zei si eroi legendari, explica diversele sentimente fundamentale etcetera
2. (figurativ) nascocire, poveste, basm. (< franceza mythe, limba latina mythus, limba greaca (veche) mythos)
1. povestire fabuloasa, cu caracter sacru, prima treapta a cunoasterii, care expune diversele credinte ale popoarelor despre originea universului si fenomenelor naturale sau sociale, despre zei si eroi legendari, explica diversele sentimente fundamentale etcetera
2. (figurativ) nascocire, poveste, basm. (< franceza mythe, limba latina mythus, limba greaca (veche) mythos)
2Mit, mituri, substantiv neutru (Adesea figurativ) Povestire fabuloasa care cuprinde credintele popoarelor (antice) despre originea universului si a fenomenelor naturii, despre zei si eroi legendari etcetera; p. gener. poveste, legenda, basm. ♢ Locutiune adjectiv De mit = fantastic, fabulos, mitic. – Din limba neogreaca: Mithos, franceza Mythe.
3Mit substantiv neutru, plural mituri
4Mit -uri n. 1) Povestire de origine populara, cu continut fabulos, care explica in mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii si viata sociala. 2) Lucru sau realitate lipsita de un temei real. /<ngr. mithos, franceza mythe
5Mit substantiv neutru Povestire cu caracter fantastic, care expune diversele credinte ale popoarelor antice despre zei, despre unele intamplari si fapte legendare. ♦ (Figurat) Nascocire, poveste, basm. [Plural -turi, -te. / conform franceza mythe, limba latina mythus, limba greaca (veche) mythos].