Definitie Moacă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MoacĂ, moace, substantiv feminin
1. (Familiar) Cap.
2. Epitet dat unei persoane incete, lenese.

Varianta definitie 2: MoacĂ, moace, substantiv feminin
1. Bata ciobaneasca, ciomag.
2. (Iht., Olt.) Zglavoaca.
3. (Argou) Falca; p. e x t.
Cap, figura.
4. (În forma moache) Femeie proasta, lipsita de vioiciune, inceata la lucru. – Varianta: Moache substantiv feminin

Varianta definitie 3: MoacĂ, moace, substantiv feminin
1. (Popular) Bata lunga si groasa cu maciulie la un capat; maciuca.
2. (Argou) Cap; figura. ♢ Expresie (Familiar) A o lua la moaca = a primi o bataie zdravana.
3. (Familiar) Persoana (mai ales femeie) bleaga, inceata, lenesa.
4. (Iht.; reg.) Zglavoaca. [Varianta: Moc substantiv masculin] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 4: MoacĂ substantiv verifica cuvantul: bata, cap, ciomag, maciuca, mormoloc, zglavoaca.

Varianta definitie 5: Moaca substantiv feminin, g.-d, art. moacei; plural moace

Varianta definitie 6: MoacĂ -ce f. 1) pop.
Bata ciobaneasca. 2) Bat mare, gros si noduros, avand o maciulie la un capat; bata; ciomag; ghioaga; maciuca. 3) popular Ansamblu de trasaturi specifice fetei; chip; figura; cap. 4) fam.
Persoana (mai ales de sex feminin) proasta, fara vioiciune si inceata la lucru. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 7: Moaca (moace), substantiv feminin –
1. Maciuca, ghioaga. –
2. Capatina, devla. –
3. Cap de dovleac, persoana ignoranta. –
4. Domnisoara, tinerica. –
5. Zglavoaca. –
6. Mormoloc. –
7. Barbun (Cottus gobio).
Creatie expresiva, pornind de la *moc, forma neastestata, care indica ideea de „obiect rotund”, conform coc (Iordan, Dift., 208; Philippide, Principii, 61; Iordan, BF, IV, 183).
Legatura care s-a incercat sa se stabileasca cu limba sarba:, cr. muk „tacere” (Loewe 71) nu pare posibila. – Derivat moche, substantiv feminin (toanta, proasta); moachita, substantiv feminin (proasta, neroada); mochiu, substantiv masculin (prost, imbecil); macau, substantiv neutru (Bucovina, Mold., ghioaga); mocan, substantiv masculin (topirlan, nating; om de munte ardelean, cioban din Transilvania), cu sufix -an (der. din mag. mokany „taran”, propusa de Cihac, II, 516, nu e posibila); mocanca, substantiv feminin (taranca din Transilvania, transilvaneanca); mocancuta, substantiv feminin (un dans popular; Arg., hirtie de 500 lei), la care ultimul sens se explica prin efigia acelei emisiuni; mocanesc, adjectiv (rustic; pastoral); mocanos, adjectiv (nerod, natarau); mocirtan, substantiv masculin (nerod); mocofan, substantiv masculin (nerod); mogirlan, substantiv masculin (badaran, necioplit); modirlan, substantiv masculin (nerod); mocirta (var. mogirla), substantiv feminin (nerod); mogirdan (var. mogildan, mogidau), substantiv masculin (badaran, nerod; mascarici); moginda, mogirda, mogildeata, mogirdeata, Trans. mohoanda, mohindeata, mohondeata, Mold. magaiata, mogoiata), substantiv feminin (pocitanie, necioplit); moglan, substantiv masculin (taran); modoran (var. modoroi), substantiv masculin (Mold., Trans., taran); mohoanda, substantiv feminin (Trans., toanta, proasta); modilca, substantiv feminin (tumoare, gilca); modilcos, adjectiv (cu umflaturi).
Pentru unele din aceste cuvinte s-au cautat etimologii straine.
Modirlan a fost pus in legatura cu limba sarba: mučurli (Cihac, II, 201); modoran cu limba tiganeasca: (Graur 173); modoroi cu mag. mogor(va) „morocanos” (Cihac, II, 516) sau cu modur (Candrea); si modilca ar fi in loc de *mogilca, din rut. mogilka „gorgan” (Cihac, II, 204; Bogrea, Dacor., IV, 834). – Conform: mocai.