Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Moacă

1 * Cuvantul cu diacritice: moácă
Cuvantul fara diacritice: moaca

Definitie: MOACĂ, moace, substantiv feminin 1. (Familiar) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneșe.

2 * Cuvantul cu diacritice: moácă
Cuvantul fara diacritice: moaca

Definitie: MOACĂ, moace, substantiv feminin 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (Iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În forma moache) Femeie proastă, lipsită de vioiciune, înceată la lucru. – Variantă: moache substantiv feminin

3 * Cuvantul cu diacritice: moácă
Cuvantul fara diacritice: moaca

Definitie: MOACĂ, moace, substantiv feminin 1. (Popular) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Argou) Cap; figură. ♢ Expresie (Familiar) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Familiar) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Varianta: moc substantiv masculin] – Etimologie necunoscuta

4 * Cuvantul cu diacritice: moácă
Cuvantul fara diacritice: moaca

Definitie: MOACĂ substantiv verifica cuvantul: bâtă, cap, ciomag, măciucă, mormoloc, zglăvoacă.

5 * Cuvantul cu diacritice: moácă
Cuvantul fara diacritice: moaca

Definitie: moacă substantiv feminin, g.-d, art. moacei; plural moace

6 * Cuvantul cu diacritice: moácă -ce
Cuvantul fara diacritice: moaca

Definitie: MOACĂ -ce f. 1) pop. Bâtă ciobănească. 2) Băț mare, gros și noduros, având o măciulie la un capăt; bâtă; ciomag; ghioagă; măciucă. 3) popular Ansamblu de trăsături specifice feței; chip; figură; cap. 4) fam. Persoană (mai ales de sex feminin) proastă, fără vioiciune și înceată la lucru. /Origine necunoscuta

7 * Cuvantul cu diacritice: moácă moáce
Cuvantul fara diacritice: moaca

Definitie: moacă (moace), substantiv feminin – 1. Măciucă, ghioagă. – 2. Căpățînă, devlă. – 3. Cap de dovleac, persoană ignorantă. – 4. Domnișoară, tinerică. – 5. Zglăvoacă. – 6. Mormoloc. – 7. Barbun (Cottus gobio). Creație expresivă, pornind de la moc, formă neastestată, care indică ideea de „obiect rotund”, conform coc (Iordan, Dift., 208; Philippide, Principii, 61; Iordan, BF, IV, 183). Legătura care s-a încercat să se stabilească cu limba sarba:, cr. muk „tăcere” (Loewe 71) nu pare posibilă. – Derivat moche, substantiv feminin (toantă, proastă); moachiță, substantiv feminin (proastă, neroadă); mochiu, substantiv masculin (prost, imbecil); măcău, substantiv neutru (Bucovina, Mold., ghioagă); mocan, substantiv masculin (țopîrlan, nătîng; om de munte ardelean, cioban din Transilvania), cu sufix -an (der. din mag. mokany „țăran”, propusă de Cihac, II, 516, nu e posibilă); mocancă, substantiv feminin (țărancă din Transilvania, transilvăneancă); mocăncuță, substantiv feminin (un dans popular; Arg., hîrtie de 500 lei), la care ultimul sens se explică prin efigia acelei emisiuni; mocănesc, adjectiv (rustic; pastoral); mocănos, adjectiv (nerod, nătărău); mocîrțan, substantiv masculin (nerod); mocofan, substantiv masculin (nerod); mogîrlan, substantiv masculin (bădăran, necioplit); modîrlan, substantiv masculin (nerod); mocîrță (var. mogîrlă), substantiv feminin (nerod); mogîrdan (var. mogîldan, mogîdău), substantiv masculin (bădăran, nerod; măscărici); mogîndă, mogîrdă, mogîldeață, mogîrdeață, Trans. mohoandă, mohîndeață, mohondeață, Mold. măgăiață, mogoiață), substantiv feminin (pocitanie, necioplit); moglan, substantiv masculin (țăran); modoran (var. modoroi), substantiv masculin (Mold., Trans., țăran); mohoandă, substantiv feminin (Trans., toantă, proastă); modîlcă, substantiv feminin (tumoare, gîlcă); modîlcos, adjectiv (cu umflături). Pentru unele din aceste cuvinte s-au căutat etimologii străine. Modîrlan a fost pus în legătură cu limba sarba: mučurli (Cihac, II, 201); modoran cu limba tiganeasca: (Graur 173); modoroi cu mag. mogor(va) „morocănos” (Cihac, II, 516) sau cu modur (Candrea); și modîlcă ar fi în loc de mogîlcă, din rut. mogilka „gorgan” (Cihac, II, 204; Bogrea, Dacor., IV, 834). – Conform: mocăi.