Moină
Definitie, sens si explicatie
1Moină, moine, substantiv feminin
1. Timp mai calduros si umed, care urmeaza iarna dupa o perioada de inghet; p. gener. timp umed si cetos; molosag.
2. Teren agricol lasat necultivat unul sau mai multi ani (pentru a-si spori proprietatile productive). ♦ (Popular) Ogor. – Conform: m o a l e.
1. Timp mai calduros si umed, care urmeaza iarna dupa o perioada de inghet; p. gener. timp umed si cetos; molosag.
2. Teren agricol lasat necultivat unul sau mai multi ani (pentru a-si spori proprietatile productive). ♦ (Popular) Ogor. – Conform: m o a l e.
2Moină substantiv (Met.) (regional) moiste, moisteala, moistina, molesnita, molosag. (Vreme urata, cu -.)
3Moină substantiv verifica cuvantul: grindel, molan, ogor, parloaga.
4Moina substantiv feminin (silabe moi-), g.-d. art. moinei; (terenuri) plural moine
5Moină f.
Vreme umeda si relativ calduroasa, care se stabileste iarna dupa perioada ingheturilor; timp moale. 2) Teren argicol lasat necultivat pentru a-i spori productivitatea. [G.-d. Moinei; Sil. Moi-] /conform moale
Vreme umeda si relativ calduroasa, care se stabileste iarna dupa perioada ingheturilor; timp moale. 2) Teren argicol lasat necultivat pentru a-i spori productivitatea. [G.-d. Moinei; Sil. Moi-] /conform moale
6Moina (moine), substantiv feminin –
1. Vreme umeda si calduta care urmeaza frigului de iarna, dezghet. –
2. Teren arabil, lasat necultivat un an pentru a odihni pamintul. –
3. Peste de riu (Cobitis barbatula).
De la moale, adjectiv , prin intermediul plural moi sau de la verb muia, dar der. prezinta dificultati (poate printr-o forma anterioara *moina, cu sufix -ina).
Derivat din moale e general admisa; dar pare inutila incercarea repetata de a ajunge pina la latina (din mollis, dupa Iordan, Bf, Iii, 243; din *mollināre, dupa Draganu, Dacor., Iii, 514; din *mollimen, dupa Giuglea, Dacor., Iv, 1553; din *mollio, -onis, dupa Spitzer, Bl, Xiv, 48; din *mollius, printr-un *moiu pierdut, dupa Candrea).
Pentru sufix, Tiktin sugereaza un paralelism cu doina.
Derivat dintr-un limba slava (veche) močiti „a umezi” (Cihac, Ii, 200), ca limba sarba:, cr. močina, e improbabila.
Pentru sensul 3, conform molan, si, la fel, moisca, substantiv feminin (guvid), moiste, substantiv feminin (Trans., Banat, dezghet), pe care Cihac, Ii, 200, il deriva din *mociste din limba slava (veche) moča „baltoaca”.
Derivat moina (var. inmoina), verb (a dezgheta); moinos, adjectiv (umed, propriu dezghetului).
1. Vreme umeda si calduta care urmeaza frigului de iarna, dezghet. –
2. Teren arabil, lasat necultivat un an pentru a odihni pamintul. –
3. Peste de riu (Cobitis barbatula).
De la moale, adjectiv , prin intermediul plural moi sau de la verb muia, dar der. prezinta dificultati (poate printr-o forma anterioara *moina, cu sufix -ina).
Derivat din moale e general admisa; dar pare inutila incercarea repetata de a ajunge pina la latina (din mollis, dupa Iordan, Bf, Iii, 243; din *mollināre, dupa Draganu, Dacor., Iii, 514; din *mollimen, dupa Giuglea, Dacor., Iv, 1553; din *mollio, -onis, dupa Spitzer, Bl, Xiv, 48; din *mollius, printr-un *moiu pierdut, dupa Candrea).
Pentru sufix, Tiktin sugereaza un paralelism cu doina.
Derivat dintr-un limba slava (veche) močiti „a umezi” (Cihac, Ii, 200), ca limba sarba:, cr. močina, e improbabila.
Pentru sensul 3, conform molan, si, la fel, moisca, substantiv feminin (guvid), moiste, substantiv feminin (Trans., Banat, dezghet), pe care Cihac, Ii, 200, il deriva din *mociste din limba slava (veche) moča „baltoaca”.
Derivat moina (var. inmoina), verb (a dezgheta); moinos, adjectiv (umed, propriu dezghetului).