Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Moină

1 * Cuvantul cu diacritice: móină
Cuvantul fara diacritice: moina

Definitie: MOINĂ, moine, substantiv feminin 1. Timp mai călduros și umed, care urmează iarna după o perioadă de îngheț; p. gener. timp umed și cețos; moloșag. 2. Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulți ani (pentru a-și spori proprietățile productive). ♦ (Popular) Ogor. – Conform: m o a l e.

2 * Cuvantul cu diacritice: móină
Cuvantul fara diacritice: moina

Definitie: MOINĂ substantiv (MET.) (regional) moiște, moișteală, moiștină, moleșniță, moloșag. (Vreme urâtă, cu -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: móină
Cuvantul fara diacritice: moina

Definitie: MOINĂ substantiv verifica cuvantul: grindel, molan, ogor, pârloagă.

4 * Cuvantul cu diacritice: móină
Cuvantul fara diacritice: moina

Definitie: moină substantiv feminin (silabe moi-), g.-d. art. moinei; (terenuri) plural moine

5 * Cuvantul cu diacritice: móină
Cuvantul fara diacritice: moina

Definitie: MOINĂ f. Vreme umedă și relativ călduroasă, care se stabilește iarna după perioada înghețurilor; timp moale. 2) Teren argicol lăsat necultivat pentru a-i spori productivitatea. [G.-D. moinei; Sil. moi-] /conform moale

6 * Cuvantul cu diacritice: móină móine
Cuvantul fara diacritice: moina

Definitie: moină (moine), substantiv feminin – 1. Vreme umedă și călduță care urmează frigului de iarnă, dezgheț. – 2. Teren arabil, lăsat necultivat un an pentru a odihni pămîntul. – 3. Pește de rîu (Cobitis barbatula). De la moale, adjectiv , prin intermediul plural moi sau de la verb muia, dar der. prezintă dificultăți (poate printr-o formă anterioară moină, cu sufix -ină). Derivat din moale e general admisă; dar pare inutilă încercarea repetată de a ajunge pînă la latină (din mollis, după Iordan, BF, III, 243; din mollināre, după Drăganu, Dacor., III, 514; din mollimen, după Giuglea, Dacor., IV, 1553; din mollio, -onis, după Spitzer, BL, XIV, 48; din mollius, printr-un moiu pierdut, după Candrea). Pentru sufix, Tiktin sugerează un paralelism cu doină. Derivat dintr-un limba slava (veche) močiti „a umezi” (Cihac, II, 200), ca limba sarba:, cr. močina, e improbabilă. Pentru sensul 3, conform molan, și, la fel, moișcă, substantiv feminin (guvid), moiște, substantiv feminin (Trans., Banat, dezgheț), pe care Cihac, II, 200, îl derivă din mociște din limba slava (veche) moča „băltoacă”. Derivat moina (var. înmoina), verb (a dezgheța); moinos, adjectiv (umed, propriu dezghețului).