Monotelit, monoteliți, substantiv masculin (Rar) Adept al monotelismului. – Din franceză Monothelite.
3 definiții din 3 dicționare
Monotelit, monoteliți, substantiv masculin (Rar) Adept al monotelismului.
Din franceză Monothelite.
DEX – dicționarul explicativ
Monotelit substantiv masculin eretic, adept al monotelismului.
(< franceză monothelit)
MDN – marele dicționar de neologisme
Monotelit substantiv masculin, plural monoteliți
DOOM – dicționarul ortografic
Pluralul cuvântului „monotelit” este „monoteliți”, iar forma articulată este „monoteliții”.
| Singular | Plural |
|---|---|
| Nominativ-acuzativ, nearticulat | |
| monotelit | monoteliți |
| Nominativ-acuzativ, articulat | |
| monotelitul | monoteliții |
| Genitiv-dativ, articulat | |
| monotelitului | monoteliților |
| Vocativ | |
| monotelitule (și: monotelite) | monoteliților |
