DexDefinitie.com

Moral -ă

Moral, -ă, morali, -e, adjectiv, substantiv neutru I. Adjectiv 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la…

Definiții pentru „Moral -ă”

8 definiții din 6 dicționare

1

Moral, -ă, morali, -e, adjectiv, substantiv neutru

I. Adjectiv
1.
Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc.
Care conține o învățătură; moralizator.
2.
Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual.
II. Substantiv neutru
1.
Ansamblul facultăților sufletești și spirituale.
2.
Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile.
Curaj, tărie sufletească.
Expresie A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja.

Din latină Moralis, -e, franceză Moral.

DEX – dicționarul explicativ

2

Moral2 neutru

1.
Ansamblu de calități psihice și spirituale ale unui om.
2.
Stare de spirit, dispoziție sufletească; tărie de caracter.

<latină moralis, morale, franceză moral

NODEX – noul dicționar explicativ

3

Moral1 morală (morali, morale)

1.
Care ține de morală; referitor la morală.
2.
Care conține o morală.
3.
Care ține de lumea interioară a omului; referitor la spiritul omului.
4.
Care corespunde moralei; în conformitate cu morală.

<latină moralis, morale, franceză moral

NODEX – noul dicționar explicativ

4

Moral, -ă adjectiv

1.
Conform principiilor moralei.
Din care se trage o învățătură, didactic.
2.
Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. substantiv neutru Ansamblul facultăților psihice, spirituale.
Stare de spirit, dispoziție sufletească.
Curaj. [Conform latină moralis, franceză moral].

DN – dicționar de neologisme

Încă 4 definiții din alte dicționare
5

Moral, -ă I. adjectiv

1.
conform principiilor moralei.
din care se trage o învățătură, didactic.
2.
referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual.

II. substantiv neutru

1.
ansamblul facultăților psihice, spirituale.
2.
stare de spirit.
curaj.

(< latină moralis, franceză moral)

MDN – marele dicționar de neologisme

6

Moral (morală), adjectiv – Etic.

Franceză moral. – Derivat morală, substantiv feminin (etică; dojană), din franceză morale; moralicesc, adjectiv (moral), învechit, secolul XVIII; moralicește, adverb (moralmente); moralitate, substantiv feminin, din franceză moralite; moraliza, verb, din franceză moraliser; moralizator, adjectiv, din franceză moralisateur; moralmente, adverb, din franceză moralement; moralist, substantiv masculin, din franceză moraliste.

DER – dicționarul etimologic

7

Moral adjectiv masculin, plural morali; feminin singular morală, plural morale

DOOM – dicționarul ortografic

8

Moral substantiv neutru, plural moraluri

DOOM – dicționarul ortografic

Formele adjectivului „moral”

Adjectivul „moral” are la feminin forma „morală”, iar la plural „morali” (masculin) și „morale” (feminin).

Accentulmorál
SingularPlural
Masculin, nearticulat
moralmorali
Masculin, articulat
moralulmoralii
Masculin, genitiv-dativ articulat
moraluluimoralilor
Feminin, nearticulat
moralămorale
Feminin, genitiv-dativ nearticulat
moralemorale
Feminin, articulat
moralamoralele
Feminin, genitiv-dativ articulat
moraleimoralelor