Definitie Moral -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Moral, -Ă, morali, -e, adjectiv , substantiv neutru I. Adjectiv
1. Care apartine moralei, conduitei admise si practicate intr-o societate, care se refera la morala; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care contine o invatatura; moralizator.
2. Care apartine psihicului, spiritului, intelectului, care se refera la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. Substantiv neutru:
1. Ansamblul facultatilor sufletesti si spirituale.
2. Stare afectiva, dispozitie sufleteasca temporara care priveste puterea, dorinta, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultatile. ♦ Curaj, tarie sufleteasca. ♢ Expresie A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata (pe cineva).
A(-i) scadea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din limba latina Moralis, -e, franceza Moral.

Varianta definitie 2: Moral antonim: amoral, imoral, nemoral

Varianta definitie 3: Moral adjectiv
1. etic. (O comportare -.)
2. verifica cuvantul: moralizator.
3. verifica cuvantul: spiritual.

Varianta definitie 4: Moral adjectiv m., plural morali; f. singular morala, plural morale

Varianta definitie 5: Moral substantiv neutru, plural moraluri

Varianta definitie 6: Moral2 n. 1) Ansamblu de calitati psihice si spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit, dispozitie sufleteasca; tarie de caracter. /<lat. moralis, -e, franceza moral

Varianta definitie 7: Moral1 -a (-i, -e) 1) Care tine de morala; referitor la morala. 2) Care contine o morala. 3) Care tine de lumea interioara a omului; referitor la spiritul omului. 4) Care corespunde moralei; in conformitate cu morala. /<lat. moralis, -e, franceza moral

Varianta definitie 8: Moral, -Ă adjectiv
1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o invatatura, didactic.
2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. substantiv neutru Ansamblul facultatilor psihice, spirituale. ♦ Stare de spirit, dispozitie sufleteasca. ♦ Curaj. [Conform: limba latina moralis, franceza moral].

Varianta definitie 9: Moral, -Ă I. adjectiv
1. conform principiilor moralei. ♢ din care se trage o invatatura, didactic.
2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual.
II. substantiv neutru
1. ansamblul facultatilor psihice, spirituale.
2. stare de spirit. ♢ curaj. (< limba latina moralis, franceza moral)

Varianta definitie 10: Moral (morala), adjectiv – Etic.
Franceza moral. – Derivat morala, substantiv feminin (etica; dojana), din franceza morale; moralicesc, adjectiv (moral), cuvant invechit, secolul XVIII; moraliceste, adverb (moralmente); moralitate, substantiv feminin, din franceza moralite; moraliza, verb, din franceza moraliser; moralizator, adjectiv , din franceza moralisateur; moralmente, adverb , din franceza moralement; moralist, substantiv masculin, din franceza moraliste.