1
Moral, -ă, morali, -e, adjectiv, substantiv neutru I. Adjectiv
1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc.
Care conține o învățătură; moralizator.
2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. Substantiv neutru
1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale.
2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile.
Curaj, tărie sufletească.
Expresie A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din latină Moralis, -e, franceză Moral.
1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc.
Care conține o învățătură; moralizator.
2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. Substantiv neutru
1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale.
2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile.
Curaj, tărie sufletească.
Expresie A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din latină Moralis, -e, franceză Moral.
DEX – dicționarul explicativ
2
Moral2 neutru 1) Ansamblu de calități psihice și spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit, dispoziție sufletească; tărie de caracter. /<latină moralis, morale, franceză moral
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Moral1 morală (morali, morale) 1) Care ține de morală; referitor la morală. 2) Care conține o morală. 3) Care ține de lumea interioară a omului; referitor la spiritul omului. 4) Care corespunde moralei; în conformitate cu morală. /<latină moralis, morale, franceză moral
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Moral, -ă adjectiv
1. Conform principiilor moralei.
Din care se trage o învățătură, didactic.
2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. substantiv neutru Ansamblul facultăților psihice, spirituale.
Stare de spirit, dispoziție sufletească.
Curaj. [Conform latină moralis, franceză moral].
1. Conform principiilor moralei.
Din care se trage o învățătură, didactic.
2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. substantiv neutru Ansamblul facultăților psihice, spirituale.
Stare de spirit, dispoziție sufletească.
Curaj. [Conform latină moralis, franceză moral].
DN – dicționar de neologisme
Încă 4 definiții din alte dicționare
5
Moral, -ă I. adjectiv
1. conform principiilor moralei.
din care se trage o învățătură, didactic.
2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual.
II. substantiv neutru
1. ansamblul facultăților psihice, spirituale.
2. stare de spirit.
curaj. (< latină moralis, franceză moral)
1. conform principiilor moralei.
din care se trage o învățătură, didactic.
2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual.
II. substantiv neutru
1. ansamblul facultăților psihice, spirituale.
2. stare de spirit.
curaj. (< latină moralis, franceză moral)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Moral (morală), adjectiv – Etic.
Franceză moral. – Derivat morală, substantiv feminin (etică; dojană), din franceză morale; moralicesc, adjectiv (moral), învechit, secolul XVIII; moralicește, adverb (moralmente); moralitate, substantiv feminin, din franceză moralite; moraliza, verb, din franceză moraliser; moralizator, adjectiv, din franceză moralisateur; moralmente, adverb, din franceză moralement; moralist, substantiv masculin, din franceză moraliste.
Franceză moral. – Derivat morală, substantiv feminin (etică; dojană), din franceză morale; moralicesc, adjectiv (moral), învechit, secolul XVIII; moralicește, adverb (moralmente); moralitate, substantiv feminin, din franceză moralite; moraliza, verb, din franceză moraliser; moralizator, adjectiv, din franceză moralisateur; moralmente, adverb, din franceză moralement; moralist, substantiv masculin, din franceză moraliste.
DER – dicționarul etimologic
7
Moral adjectiv masculin, plural morali; feminin singular morală, plural morale
DOOM – dicționarul ortografic
8
Moral substantiv neutru, plural moraluri
DOOM – dicționarul ortografic