Mormăi
Definitie, sens si explicatie
1Mormăi, mormai, verb Iv.
Intranzitiv
1. (Despre ursi) A scoate sunete scurte si joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemanatoare cu ale ursului.
2. Figurativ (Despre oameni) A vorbi nedeslusit, pe un ton coborat sau nazal, de obicei cu intentia de a manifesta o nemultumire; a bombani, a marai. ♢ Locutiune adverb Pe mormaite = mormaind (pentru a-si arata nemultumirea); cu nemultumire, fara placere, cartind. [Prez., indicativ si: mormaiesc. = Varianta: (regional) Mornai verb Iv] – Mor + M[or] + sufix -ai.
Intranzitiv
1. (Despre ursi) A scoate sunete scurte si joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemanatoare cu ale ursului.
2. Figurativ (Despre oameni) A vorbi nedeslusit, pe un ton coborat sau nazal, de obicei cu intentia de a manifesta o nemultumire; a bombani, a marai. ♢ Locutiune adverb Pe mormaite = mormaind (pentru a-si arata nemultumirea); cu nemultumire, fara placere, cartind. [Prez., indicativ si: mormaiesc. = Varianta: (regional) Mornai verb Iv] – Mor + M[or] + sufix -ai.
2Mormăi verb verifica cuvantul: bombani.
3Mormai verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular si plural mormaie, imperfect 3 singular mormaia
4A mormăi mormai intranzitiv 1) (despre ursi) A scoate sunete scurte si infundate, caracteristice speciei; a face „mor-mor”. 2) fig. familiar (despre persoane) A vorbi incet si nedeslusit (in semn de nemultumire); a bombani; a bodogani; a marai; a boscorodi; a balmaji. /mor + m(or) + sufix -ai