Definitie Moș - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MOȘ, mosi, substantiv masculin I.
1. Barbat (mai) in varsta; unchias, mosneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tanar se adreseaza unui barbat mai in varsta. ♢ Mos Martin sau (rar) mos Ursila = ursul. ♢ Expresie A-i veni mos Ene pe la gene = a i se face somn, a incepe sa motaie.
2. (Înv. si reg.) Bunic; (mai ales la plural) ascendent (mai indepartat), inaintas, stramos. ♢ Expresie De cand cu mos Adam = din vremurile de demult.
Din (sau de la) mosi-stramosi = mostenit de la stramosi, pastrat din generatie in generatie; de demult, din vremuri stravechi.
A spune (sau a insira, a indruga) mosi pe grosi (sau mosi parosi) = a indruga nimicuri, a spune vorbe fara temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste.
La mosii cei verzi = niciodata, la pastile cailor.
De cand cu mosii verzi (sau rosii) = de foarte multa vreme. ♦ (Regional) Unchi.
3. Personaj mascat, reprezentand un batran, care insoteste brezaia sau care apare in diferite creatii dramatice populare; mosneag.
4. (Pop.; la plural; de obicei art.) Fiinte imaginare despre care se crede ca ar alunga iarna; fiecare dintre cele noua zile din luna martie care urmeaza dupa zilele babelor.
5. (La plural; in traditiile populare) Nume dat mai multor sarbatori religioase in care se fac slujbe si pomeni pentru morti. ♦ Balci traditional organizat in sambata dinaintea Rusaliilor; prin extensiune targ care se tine in diverse localitati si unde, pe un anumit loc, sunt amenajate si organizate o serie de distractii publice. ♢ Expresie A se strange (sau a se aduna) lumea ca la mosi = a se aduna lume multa pentru a vedea ceva neobisnuit. II. Partea cu carlig a unei copci. ♦ Disc al unei capse, care se imbuca in celalalt disc. – Din Moasa (derivat regresiv).

Varianta definitie 2: MOȘ substantiv verifica cuvantul: ascendent, bunic, ghibort, inaintas, nas, palamida-de-balta, tata mare, unchi.

Varianta definitie 3: MOȘ substantiv
1. batran, mosneag, (popular) unchias, (reg. si peior.) ghiuj, (regional) bat, (Transilvania si Maram,) vaj. (Un - cu plete albe.) *
2. (invechit) batran, stalp, tei. (Primul detinator al unui pamant, cu titlu de mostenitor, se numea in trecut -.)
3. mos Martin verifica cuvantul: urs.

Varianta definitie 4: Mos substantiv masculin, plural mosi

Varianta definitie 5: A MOȘ/i -esc
1. tranzitiv 1) (femei) A ajuta in timpul nasterii in calitate de moasa. 2) (copii nou-nascuti) A ingriji in primele ore dupa nastere; a taia cordonul ombilical. 3) fig.
A da sfaturi insistente si inutile.
2. intranzitiv A lucra incet si fara spor. /Din moasa

Varianta definitie 6: MOȘ -i m. 1) (folosit si ca termen de adresare) Barbat ajuns la o varsta inaintata; mosneag. ♢ - Martin urs. 2) rar Barbat privit in raport cu nepotii sai; bunic. 3) pop.
Frate (sau var) al unuia dintre parinti, privit in raport cu copiii acestora; unchi. 4) Persoana care apartine generatiilor precedente. ♢ Din (sau De la) mosi-stramosi a) din vremuri foarte indepartate; b) (transmis) din generatie in generatie. 5) la plural (in credintele religioase) Ziua din ajunul sarbatorii pogorarii duhului sfant. ♢ Sambata -ilor sambata dinaintea Duminicii Mari. /Din moasa

Varianta definitie 7: Mos (mosi), substantiv masculin –
1. Batrin. –
2. Bunic. –
3. Stramos. –
4. Fondatorul, precedesorul unei familii, strabun comun. –
5. (Înv.) Avere, proprietate, parte dintr-o mosie care provine dintr-o singura mostenire. –
6. Titlu de respect care se da barbatilor in etate; bunic, unchi. –
7. (Moldova) Unchi. –
8. Ziua mosilor. –
9. (Munt.) Tirg, iarmaroc care se tine de obicei in Ziua mortilor. – Mr. moase, megl., istr. mos.
Origine suspecta.
Prezenta cuvintului in toate dialectele, uzul sau general (ALR, I, 189; sensul de „bunic” care apare in ALR, I, 169, numai pentru Banat si Trans. este in realitate mult mai extins) si compunerea cu stra- (v. stramos), care nu apare decit in elementele traditionale, arata sigur ca-i vorba de un cuvint latin.
Este probabil annōsus „incarcat de ani”, cu consoana finala modificata prin analogie cu plural, ca in cossus › cos.
Afereza lui a- nu este imposibila, conform amita › mat(use), si care a fost sustinuta de prezenta lui stramos.
Schimbul *nos › mos este mai greu de explicat, fara indoiala conform magar, si pina la un anumit punct miel, mita.
În general este considerat drept cuvint autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 294), identic cu limba albaneza mošë „virsta” (Philippide, II, 724; Pascu, II, 223; P. Papahagi, Jb., XII, 539; conform Iordan, Dift., 208; Rosetti, II, 118).
Dupa P. Papahagi, Notite etim., 38, din mama, cu sufix -os, ipoteza care nu se sustine.
Comp. mos Martin, substantiv masculin (numele ursului), conform REW 5381; mosteaca, substantiv masculin (ofiter lenes), din Mos Teaca, personaj literar creat de Anton Bacalbasa (1893).
Derivat moase, substantiv feminin (batrinica; bunica; matusa, titlu de respect; femeie care asista la nastere), cuvint de uz general (ALR, I, 212), mai ales cu ultimul sens; mosean, substantiv masculin (invechit, mostenitor; cuvant invechit, proprietar; rar, coproprietar); mosi, verb (a da ajutor la nastere; a se foi); mosit, substantiv neutru (asistenta moasei la nastere); mosic, substantiv masculin (batrinel); mosie, substantiv feminin (invechit, origine, speta; cuvant invechit, patrie, tara; cuvant invechit, patrimoniu; proprietate, mostenire); mosier, substantiv masculin (proprietar funciar); mosieresc, adjectiv (de mosier); mosinas, substantiv masculin (Bucovina, cuvant invechit, agricultor, proprietar), pentru al carui sufix conform boiernas; mosneag, substantiv masculin (batrin, batrinel), in loc de mosneac, pentru al carui sufix conform rusneac, cuvint moldovenesc adoptat de la literatura (dupa Candrea, in loc de *mosteneag, dim. al lui mostean; dupa Scriban, in loc de *mosineac, conform si Bogrea, Dacor., III, 733); mosnegeste, adverb (ca batrinii); mosoaica, substantiv feminin (Mold., oala, ulcior), numita asa pentru ca se obisnuieste sa se dea de pomana in ziua mortilor (Candrea); mosut, substantiv masculin (ciocirlie, Alauda cristata), poate in loc de *motut › mot „smoc”; stramos, substantiv masculin (strabunic; antecesor), cu pref. stra-; stramoase, substantiv feminin (strabunica); stramosesc, adjectiv (ancestral); stramosie, substantiv feminin (calitate de stramos). – Conform: mosnean.
Din rom. provin rut. mošul „bunic”, moša, „bunica” si „moasa” (Candrea, Elemente, 408); bulgara moš, mošija (Capidan, Raporturile, 232), mošierin (Candrea, Elemente, 404), mag. mosuly „batrin” (Edelspacher 19).