Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Moș

1 * Cuvantul cu diacritice: moș
Cuvantul fara diacritice: mos

Definitie: MOȘ, moși, substantiv masculin I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaș, moșneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moș Martin sau (rar) moș Ursilă = ursul. ♢ Expresie A-i veni moș Ene pe la gene = a i se face somn, a începe să moțăie. 2. (Înv. și reg.) Bunic; (mai ales la plural) ascendent (mai îndepărtat), înaintaș, strămoș. ♢ Expresie De când cu moș Adam = din vremurile de demult. Din (sau de la) moși-strămoși = moștenit de la strămoși, păstrat din generație în generație; de demult, din vremuri străvechi. A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste. La moșii cei verzi = niciodată, la paștile cailor. De când cu moșii verzi (sau roșii) = de foarte multă vreme. ♦ (Regional) Unchi. 3. Personaj mascat, reprezentând un bătrân, care însoțește brezaia sau care apare în diferite creații dramatice populare; moșneag. 4. (Pop.; la plural; de obicei art.) Ființe imaginare despre care se crede că ar alunga iarna; fiecare dintre cele nouă zile din lună martie care urmează după zilele babelor. 5. (La plural; în tradițiile populare) Nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe și pomeni pentru morți. ♦ Bâlci tradițional organizat în sâmbăta dinaintea Rusaliilor; prin extensiune târg care se ține în diverse localități și unde, pe un anumit loc, sunt amenajate și organizate o serie de distracții publice. ♢ Expresie A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit. II. Partea cu cârlig a unei copci. ♦ Disc al unei capse, care se îmbucă în celălalt disc. – Din moașă (derivat regresiv).

2 * Cuvantul cu diacritice: moș
Cuvantul fara diacritice: mos

Definitie: MOȘ substantiv verifica cuvantul: ascendent, bunic, ghiborț, înaintaș, naș, pălămidă-de-baltă, tată mare, unchi.

3 * Cuvantul cu diacritice: moș
Cuvantul fara diacritice: mos

Definitie: MOȘ substantiv 1. bătrân, moșneag, (popular) unchiaș, (reg. și peior.) ghiuj, (regional) bât, (Transilvania și Maram,) vâj. (Un - cu plete albe.) 2. (învechit) bătrân, stâlp, tei. (Primul deținător al unui pământ, cu titlu de moștenitor, se numea în trecut -.) 3. moș Martin verifica cuvantul: urs.

4 * Cuvantul cu diacritice: moș
Cuvantul fara diacritice: mos

Definitie: moș substantiv masculin, plural moși

5 * Cuvantul cu diacritice: a moșí -ésc
Cuvantul fara diacritice: mos

Definitie: A MOȘ/I -esc 1. tranzitiv 1) (femei) A ajuta în timpul nașterii în calitate de moașă. 2) (copii nou-născuți) A îngriji în primele ore după naștere; a tăia cordonul ombilical. 3) fig. A da sfaturi insistente și inutile. 2. intranzitiv A lucra încet și fără spor. /Din moașă

6 * Cuvantul cu diacritice: moș -i
Cuvantul fara diacritice: mos

Definitie: MOȘ -i m. 1) (folosit și ca termen de adresare) Bărbat ajuns la o vârstă înaintată; moșneag. ♢ - Martin urs. 2) rar Bărbat privit în raport cu nepoții săi; bunic. 3) pop. Frate (sau văr) al unuia dintre părinți, privit în raport cu copiii acestora; unchi. 4) Persoană care aparține generațiilor precedente. ♢ Din (sau de la) moși-strămoși a) din vremuri foarte îndepărtate; b) (transmis) din generație în generație. 5) la plural (în credințele religioase) Ziua din ajunul sărbătorii pogorârii duhului sfânt. ♢ Sâmbăta -ilor sâmbăta dinaintea Duminicii Mari. /Din moașă

7 * Cuvantul cu diacritice: moș móși
Cuvantul fara diacritice: mos

Definitie: moș (moși), substantiv masculin – 1. Bătrîn. – 2. Bunic. – 3. Strămoș. – 4. Fondatorul, precedesorul unei familii, străbun comun. – 5. (Înv.) Avere, proprietate, parte dintr-o moșie care provine dintr-o singură moștenire. – 6. Titlu de respect care se dă bărbaților în etate; bunic, unchi. – 7. (Moldova) Unchi. – 8. Ziua moșilor. – 9. (Munt.) Tîrg, iarmaroc care se ține de obicei în Ziua morților. – Mr. moașe, megl., istr. moș. Origine suspectă. Prezența cuvîntului în toate dialectele, uzul său general (ALR, I, 189; sensul de „bunic” care apare în ALR, I, 169, numai pentru Banat și Trans. este în realitate mult mai extins) și compunerea cu stră- (v. strămoș), care nu apare decît în elementele tradiționale, arată sigur că-i vorba de un cuvînt latin. Este probabil annōsus „încărcat de ani”, cu consoana finală modificată prin analogie cu plural, ca în cossus › coș. Afereza lui a- nu este imposibilă, conform amita › măt(ușe), și care a fost susținută de prezența lui strămoș. Schimbul noș › moș este mai greu de explicat, fără îndoială conform măgar, și pînă la un anumit punct miel, miță. În general este considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 294), identic cu limba albaneza mošë „vîrstă” (Philippide, II, 724; Pascu, II, 223; P. Papahagi, Jb., XII, 539; conform Iordan, Dift., 208; Rosetti, II, 118). După P. Papahagi, Notițe etim., 38, din mamă, cu sufix -oș, ipoteză care nu se susține. Comp. moș Martin, substantiv masculin (numele ursului), conform REW 5381; moșteacă, substantiv masculin (ofițer leneș), din Moș Teacă, personaj literar creat de Anton Bacalbașa (1893). Derivat moașe, substantiv feminin (bătrînică; bunică; mătușă, titlu de respect; femeie care asistă la naștere), cuvînt de uz general (ALR, I, 212), mai ales cu ultimul sens; moșean, substantiv masculin (învechit, moștenitor; cuvant invechit, proprietar; rar, coproprietar); moși, verb (a da ajutor la naștere; a se foi); moșit, substantiv neutru (asistența moașei la naștere); moșic, substantiv masculin (bătrînel); moșie, substantiv feminin (învechit, origine, speță; cuvant invechit, patrie, țară; cuvant invechit, patrimoniu; proprietate, moștenire); moșier, substantiv masculin (proprietar funciar); moșieresc, adjectiv (de moșier); moșinaș, substantiv masculin (Bucovina, cuvant invechit, agricultor, proprietar), pentru al cărui sufix conform boiernaș; moșneag, substantiv masculin (bătrîn, bătrînel), în loc de moșneac, pentru al cărui sufix conform rusneac, cuvînt moldovenesc adoptat de la literatură (după Candrea, în loc de moșteneag, dim. al lui moștean; după Scriban, în loc de moșineac, conform și Bogrea, Dacor., III, 733); moșnegește, adverb (ca bătrînii); moșoaică, substantiv feminin (Mold., oală, ulcior), numită așa pentru că se obișnuiește să se dea de pomană în ziua morților (Candrea); moșuț, substantiv masculin (ciocîrlie, Alauda cristata), poate în loc de motuț › moț „smoc”; strămoș, substantiv masculin (străbunic; antecesor), cu pref. stră-; strămoașe, substantiv feminin (străbunică); strămoșesc, adjectiv (ancestral); strămoșie, substantiv feminin (calitate de strămoș). – Conform: moșnean. Din rom. provin rut. mošul „bunic”, moša, „bunică” și „moașă” (Candrea, Elemente, 408); bulgara moš, mošija (Capidan, Raporturile, 232), mošierin (Candrea, Elemente, 404), mag. mosuly „bătrîn” (Edelspacher 19).