Definitie Moț - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MOȚ1, moturi, substantiv neutru
1. Șuvita de par (mai lung si mai des) din frunte sau din crestetul capului (la oameni si la animale). ♢ Expresie (Familiar) (A fi) cu mot (in frunte) sau mai cu mot = (a se socoti) cu vaza, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav.
A spune lucrurile cu mot = a exagera, a inflori ceva.
Mot si el = se spune cand cineva intervine (nechemat) intr-o discutie.
A lua (pe cineva) de mot = a trage de par. ♦ Șuvita de par legata cu o panglica; prin extensiune panglica cu care se leaga aceasta suvita. ♦ (Mai ales la plural, in forma moate) Șuvita de par rasucita pe un siret, o hartie, o carpa etcetera pentru a se increti; prin extensiune siret, carpa, hartie etcetera folosita in acest scop; bigudiu.
2. Smoc de pene de pe capul unor pasari.
3. Panas, ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la fes, scufie, caciulita etcetera
4. Pielea rosie-albastruie de pe capul curcanului, care atarna in jos; creasta. ♢ Compus: motul-curcanului = A) planta erbacee mare cu flori rosii, roz sau albe in forma de spice care atarna in jos (Polygonum orientale); B) planta erbacee cu flori rosii, mici, asezate in spice lungi, care atarna ca o coada (Amaranthus caudatus).
5. Nume dat unor inflorescente.
6. (Regional) Planta acvatica cu flori verzui, unite in spic, care ies la suprafata apei (Potamogeton perfoliatus).
7. Partea superioara, ascutita, prelungita sau bulbucata, a unor lucruri; varf. [Plural si: moate.] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: MoȚ2, moaȚĂ, moti, moate, substantiv masculin si feminin: Roman din Muntii Apuseni; motogan. – Conform: m o t1.

Varianta definitie 3: MOȚ substantiv verifica cuvantul: inflorescenta, matca, matita.

Varianta definitie 4: MOȚ substantiv (regional) motogan. (- din Apuseni.)

Varianta definitie 5: MOȚ substantiv
1. (regional) motoc, motochina, (Transilvania, Mold. si Bucovina) cucui, (prin vestul Transilvania) pup, (prin Transilvania si Banat) pupui, (Moldova) tuluc. (- de pene, de par.)
2. (BOTANICA) motul-curcanului = A) (Polygonum orientale) = (regional) creasta-cocosului, nasul-curcanului; B) (Amaranthus angustifolius) stir.

Varianta definitie 6: Mot (persoana) substantiv masculin, plural moti

Varianta definitie 7: Mot (suvita de par, smoc de pene, ciucure, varf) substantiv neutru, plural moturi

Varianta definitie 8: Mot (funda in cap, bigudiu rudimentar) substantiv neutru, plural moate

Varianta definitie 9: MOȚ3 -i m.
Nume dat romanilor din Muntii Apuseni. /conform mot

Varianta definitie 10: MOȚ2 moate n. 1) Tub special (din hartie sau din metal) in jurul caruia se rasuceste o suvita de par pentru a o ondula; bigudiu. 2) Șuvita rasucita in acest fel. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 11: MOȚ1 moturi n. 1) Smoc de fire din frunte sau din crestetul capului. ♢ A lua (sau A apuca) de - pe cineva a trage de par pe cineva; a parui. 2) Smoc de pene de pe capul unor pasari. 3) Pielea rosie de pe capul curcanului care atarna ca un ciucure. ♢ -ul curcanului planta erbacee ornamentala cu flori purpurii, grupate in spice lungi. 4) Ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la caciulite, bonete, fesuri etcetera 5) Parte proeminenta (ascutita) a unui lucru. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 12: Mot (moate), substantiv neutru – Virf, smoc, panas. – Varianta (plural) moturi.
Creatie expresiva, pusa in legatura cu mot-, ca bot fata de bot.
Intentia expresiva pare sa fie cea de „obiect care se balanseaza”, conform motai, bit, fit.
I s-a atribuit o origine dacica (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32), sau din limba slava (veche) motŭ „smoc” (Tiktin; Byck-Graur; dupa aceasta ipoteza, t s-ar explica prin plural moti, care nu apare).
Derivat mota, verb (a da forma de virf); motat, adjectiv (cu mot; increzut, fudul); motoc, substantiv neutru (virf, conci, nod de par); motochina, substantiv feminin (virf; nod; umflatura, tumoare); motai, verb (a da din cap, a misca din cap; a dormita), a carui relatie cu mot apare evident (Tiktin; Candrea); motaiala, substantiv feminin (dormitare, balansare; toropeala, somnolenta); motaila, substantiv masculin (somnoros); motaitura, substantiv feminin (picoteala); mututui, substantiv masculin (Banat, crestet, virf); mututuiat, adjectiv (Banat, clontos, tuguiat). – Din rom. provine bulgara moc (Capidan, Raporturile, 227). – Conform: mot-.