Munte
Definitie, sens si explicatie
1Munte, munti, substantiv masculin
1. Ridicatura a scoartei pamantului mai mare decat dealul, de obicei stancoasa si depasind inaltimea de 800 de metri. ♢ Expresie Prin munti si vai = peste tot, pretutindeni, pe tot intinsul. ♦ Regiune, zona muntoasa.
2. Figurativ Gramada, cantitate mare (si inalta) din ceva; morman. ♦ Om foarte inalt (si solid).
3. (În sintagma) Munte de pietate = intreprindere capitalista de credit specializata in acordarea de credite pe baza amanetarii obiectelor de uz personal; casa de lombard. – Din limba latina Mons, -tem.
1. Ridicatura a scoartei pamantului mai mare decat dealul, de obicei stancoasa si depasind inaltimea de 800 de metri. ♢ Expresie Prin munti si vai = peste tot, pretutindeni, pe tot intinsul. ♦ Regiune, zona muntoasa.
2. Figurativ Gramada, cantitate mare (si inalta) din ceva; morman. ♦ Om foarte inalt (si solid).
3. (În sintagma) Munte de pietate = intreprindere capitalista de credit specializata in acordarea de credite pe baza amanetarii obiectelor de uz personal; casa de lombard. – Din limba latina Mons, -tem.
2Munte substantiv (Geogr.)
1. masiv, (invechit) codru, promontoriu. (-tii Bucegi.)
2. munte de gheata verifica cuvantul: aisberg.
1. masiv, (invechit) codru, promontoriu. (-tii Bucegi.)
2. munte de gheata verifica cuvantul: aisberg.
3Munte substantiv masculin, plural munti
4Munte -ti m. 1) Ridicatura a scoartei pamantului mai mare decat dealul, cu inaltimi care depasesc, in general, 800 ♢ - de gheata ghetar plutitor; aisberg. Prin -ti si vai peste tot; pretutindeni. 2) fig.
Cantitate mare de ceva; gramada; morman. /<lat. mons, -is
Cantitate mare de ceva; gramada; morman. /<lat. mons, -is
5Munte (munti), substantiv masculin – Ridicatura de pamint mai mare decit dealul; lant montan. – Mr., istr. munte, megl. munti.
Limba Latina montem (Puscariu 1128; Candrea-dens., 1169; Rew 5664), conform limba italiana, sp., port. monte, prov., franceza mont, cat. munt.
Se foloseste in Trans. cu sensul special de „pasune”, conform sp. monte „padure”. – Derivat Muntenia substantiv feminin (Valahia); muntean, adjectiv (de la munte); muntean, substantiv masculin (locuitor al Munteniei); muntenesc, adjectiv (muntean, valah); munteneste, adverb (ca in Valahia); muntenism, substantiv neutru (particularitate lingvistica din Muntenia); munticel, substantiv masculin (colina), conform muncel; muntar, substantiv masculin (Trans., mulgator de vaci si oi care pasc); muntos, adjectiv (de munte), pe care Puscariu 1229 il deriva direct din limba latina montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka „flaut”, din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Candrea, Elemente, 403).
Limba Latina montem (Puscariu 1128; Candrea-dens., 1169; Rew 5664), conform limba italiana, sp., port. monte, prov., franceza mont, cat. munt.
Se foloseste in Trans. cu sensul special de „pasune”, conform sp. monte „padure”. – Derivat Muntenia substantiv feminin (Valahia); muntean, adjectiv (de la munte); muntean, substantiv masculin (locuitor al Munteniei); muntenesc, adjectiv (muntean, valah); munteneste, adverb (ca in Valahia); muntenism, substantiv neutru (particularitate lingvistica din Muntenia); munticel, substantiv masculin (colina), conform muncel; muntar, substantiv masculin (Trans., mulgator de vaci si oi care pasc); muntos, adjectiv (de munte), pe care Puscariu 1229 il deriva direct din limba latina montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka „flaut”, din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Candrea, Elemente, 403).