Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Muscă

1 * Cuvantul cu diacritice: múscă
Cuvantul fara diacritice: musca

Definitie: MUSCĂ, muște, substantiv feminin I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (popular) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ♢ Expresie Să se audă musca = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ♢ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boală somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaezensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etcetera (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etcetera (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etcetera (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și popular) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buză inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Regional) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Popular) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la plural) lovituri în centrul țintei. 5. (Regional) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52 kg. – Limba Latina musca.

2 * Cuvantul cu diacritice: múscă
Cuvantul fara diacritice: musca

Definitie: MUSCĂ substantiv verifica cuvantul: albină, gânganie, gâză, hexapod, insectă, mișină.

3 * Cuvantul cu diacritice: múscă
Cuvantul fara diacritice: musca

Definitie: MUSCĂ substantiv (ENTOM.) 1. (Musca domestica) (învechit și reg.) mușiță, (regional) bâză, gâză. 2. musca-calului (Gastrophitus equi) = (învechit și reg.) sclepț, (regional) muscoi, tăun, gâza-calului, muscă-crăiască, strechea-cailor, trântor-de-cai; musca hoiturilor verifica cuvantul: muscă-albastră; muscă-albastră (Calliphora vomitoria) = musca hoiturilor, muscă de carne, muscă-mare, (regional) boanză, boarnă, musca-hanțului, muscă-năzdrăvană; muscă-bețivă verifica cuvantul: mușiță; muscă columbacă (Simulium columbaezensis) = (regional) goangă-de-marhă, muscă-d-a-mică, muscă-năprasnică, muscă-otrăvitoare, muscă-rea, muscă-veninoasă; muscă de carne verifica cuvantul: muscă-albastră; muscă-mare verifica cuvantul: muscă-albastră.

4 * Cuvantul cu diacritice: múscă
Cuvantul fara diacritice: musca

Definitie: muscă substantiv feminin, g.-d. art. muștei; plural muște

5 * Cuvantul cu diacritice: múscă múște
Cuvantul fara diacritice: musca

Definitie: MUSCĂ muște f. 1) Insectă din ordinul dipterelor, cu două aripi subțiri și cu aparatul bucal adaptat pentru înțepat și pentru supt. --de-casă. ♢ A se aduna (sau a se strânge, a se grămădi, a veni) ca muștele la miere a se aglomera într-un loc (unde este rost de câștig ușor, fără muncă). (Să se audă) -a să fie liniște perfectă. A se simți (sau a se ști) cu -a pe căciulă a se simți vinovat de ceva. Nu toate muștele fac miere nu oricine (poate) face bun și folositor. 2) pop. Orice insectă mică zburătoare. 3) Semn negru în mijlocul panoului de tragere. [G.-D. muștei] limba latina musca

6 * Cuvantul cu diacritice: múscă múște
Cuvantul fara diacritice: musca

Definitie: muscă (muște), substantiv feminin – 1. Insectă (Musca domestica). – 2. Albină. – 3. Păr lăsat să crească sub buza inferioară. – 4. Cavitate înnegrită pe dinții calului. – Mr., megl. muscă, istr. mușke. Limba Latina musca (Pușcariu 1137; Candrea-Dens., 1180; REW 5766), conform limba italiana, prov., cat., sp., port. mosca, franceza mouche. – Derivat muscar, substantiv masculin (insectă, Telephorus fucus; gelat, Muscicapa griseola); muscărie (var. muscăraie), substantiv feminin (mulțime de muște); muscură, adjectiv (oaie cu pete negre pe cap); cuvînt pe care Giuglea, Cercetări lexicografice, 18 îl derivă din limba latina musculus ‹ muscidus, cu probabilitate redusă, și care a trecut la bulgara muskur (Capidan, Raporturile, 210).