Mânecar
Definitie, sens si explicatie
1Mânecar, manecare, substantiv neutru
1. Haina taraneasca scurta, de stofa, de blana sau de panza, cu sau fara maneci.
2. Pernita sau scandura imbracata in panza, pe care se calca manecile unei haine. – Maneca + sufix -ar.
1. Haina taraneasca scurta, de stofa, de blana sau de panza, cu sau fara maneci.
2. Pernita sau scandura imbracata in panza, pe care se calca manecile unei haine. – Maneca + sufix -ar.
2Mânecar substantiv verifica cuvantul: manson.
3Mânecar substantiv
1. (la plural) manecute (plural). (-e pentru functionari.)
2. (Termen Bisericesc) manecuta, rucavita, (invechit) naraclita.
1. (la plural) manecute (plural). (-e pentru functionari.)
2. (Termen Bisericesc) manecuta, rucavita, (invechit) naraclita.
4Manecar substantiv neutru, plural manecare
5Mânecar -e n.
Haina scurta (de stofa, de blana sau de panza), cu sau fara maneci, purtata de tarani. /maneca + sufix -ar
Haina scurta (de stofa, de blana sau de panza), cu sau fara maneci, purtata de tarani. /maneca + sufix -ar