Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Măciucă

1 * Cuvantul cu diacritice: măciúcă
Cuvantul fara diacritice: maciuca

Definitie: MĂCIUCĂ, măciuci, substantiv feminin 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ♢ Expresie A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, p.ext., a altor obiecte. ♦ Prin extensie: Lovitură dată cu măciuca (1). 3. (Botanica; popular) Capsulă. 4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etcetera – Limba Latina matteuca.

2 * Cuvantul cu diacritice: măciúcă
Cuvantul fara diacritice: maciuca

Definitie: MĂCIUCĂ substantiv verifica cuvantul: baston, cârjă, prisnar, prâsnel, sfârlează, titirez.

3 * Cuvantul cu diacritice: măciúcă
Cuvantul fara diacritice: maciuca

Definitie: MĂCIUCĂ substantiv 1. verifica cuvantul: ciomag. 2. verifica cuvantul: mai. 3. verifica cuvantul: măciulie.

4 * Cuvantul cu diacritice: măciúcă
Cuvantul fara diacritice: maciuca

Definitie: măciucă substantiv feminin, g.-d. art. măciucii; plural măciuci

5 * Cuvantul cu diacritice: măciúcă -ci
Cuvantul fara diacritice: maciuca

Definitie: MĂCIUCĂ -ci f. 1) Băț lung și gros, cu măciulie la un capăt; bâtă; ciomag. ♢ A i se face cuiva părul - a fi cuprins de groază; a se speria foarte tare. 2) înv. Armă primitivă de luptă constând dintr-un astfel de băț. 3) Lovitură dată cu un asemenea băț. limba latina matteuca

6 * Cuvantul cu diacritice: măciúcă măciúci
Cuvantul fara diacritice: maciuca

Definitie: măciucă (măciuci), substantiv feminin – 1. Ciomag, bîtă. – 2. Aparat de gimnastică. – Varianta (Trans., Banat) mocioacă. Mr. mățucă, megl. măcioc, măciucă, ceamugă. Formație expresivă, bazată pe rădăcina măc-, conform moacă și celelalte ex. adăugate acolo; format ca și căciulă din coc (conform măciulie față de căciulie, și pentru alternanța sufix, năpîrcă față de șopîrlă). Forma inițială trebuie să fi fost măciugă, conform măiug, svîrlugă și megl. Pentru valoarea expresivă, conform sp. machuca „mai”, machucar „a lovi cu ciomagul”, bazate pe aceeași idee de „obiect rotund” (Corominas, III, 393). În mod tradițional se admite că e vorba de un limba latina matteuca, conform verifica cuvantul: port. massuca, franceza massue, picard. machuque (Philippide, Principii, 63; Pușcariu 1011; Candrea-Dens., 1036; Tiktin; REW 5426); această der. este greu de admis, bazîndu-se pe un limba latina mateola, rara și puțin atestat, și pe sufix -uca, socotit de origine galică. Derivat măciucaș (var. măciucar), substantiv masculin (bătăuș); măciucat, adjectiv (care are la capăt o sferă); măciucos, adjectiv (în formă de măciucă); măciulie (var. Banat mociolie), substantiv feminin (sferă, cap, bulb); conform limba italiana maciulla (var. Trans. băciulie, bociulie, pare să se explice prin încrucișarea cu mag. bötök „bumb, boboc”, conform Tiktin); mașcat (var. mășcat, megl. măcicat), adjectiv „grăunțos”, în loc de măci(u)cat (Densusianu, GS, VI, 364; REW 5426; după Cihac, II, 514, din mag. magvas „granulat”. – Din rom. provin bulgara mačuk, mačak (Capidan, Raporturile, 208), limba sarba:, cr., slov. macuga (Candrea, Elemente, 403), rut. mačug, pol. macsuga (Berneker, II, 1; Wędkiewicz, Mitt. Wien, I, 265), limba neogreaca: ματσούϰα (după Roesler 573 și Cihac, II, 671, rom. provine din limba neogreaca:), mag. macsuka, matyuka.