Definitie Măciucă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MĂCIÚCĂ, maciuci, substantiv feminin
1. Bata mare, mult ingrosata (si adesea ferecata) la un capat; chilom; maciulie. ♢ Expresie A i se face (sau a i se pune, a i se zbarli cuiva) parul (sau chica) maciuca = a fi cuprins de o spaima puternica, a se ingrozi, a se inspaimanta.
2. Parte ingrosata si rotunjita a capatului unui ciomag sau, p.ext., a altor obiecte. ♦ Prin extensie: Lovitura data cu maciuca (1).
3. (Botanica; popular) Capsula.
4. (Sport) Aparat de gimnastica, de forma unei maciuci (1), cu care se executa exercitii de mobilitate, de indemanare etcetera – Limba Latina *Matteuca.

Varianta definitie 2: MĂCIÚCĂ substantiv verifica cuvantul: baston, carja, prisnar, prasnel, sfarleaza, titirez.

Varianta definitie 3: MĂCIÚCĂ substantiv
1. verifica cuvantul: ciomag.
2. verifica cuvantul: mai.
3. verifica cuvantul: maciulie.

Varianta definitie 4: Maciuca substantiv feminin, g.-d. art. maciucii; plural maciuci

Varianta definitie 5: MĂCIÚCĂ -ci f. 1) Bat lung si gros, cu maciulie la un capat; bata; ciomag. ♢ A i se face cuiva parul - a fi cuprins de groaza; a se speria foarte tare. 2) inv.
Arma primitiva de lupta constand dintr-un astfel de bat. 3) Lovitura data cu un asemenea bat. /<lat. matteuca

Varianta definitie 6: Maciuca (maciuci), substantiv feminin –
1. Ciomag, bita. –
2. Aparat de gimnastica. – Varianta (Trans., Banat) mocioaca.
Mr. matuca, megl. macioc, maciuca, ceamuga.
Formatie expresiva, bazata pe radacina mac-, conform moaca si celelalte ex. adaugate acolo; format ca si caciula din coc (conform maciulie fata de caciulie, si pentru alternanta sufix, napirca fata de sopirla).
Forma initiala trebuie sa fi fost maciuga, conform maiug, svirluga si megl.
Pentru valoarea expresiva, conform sp. machuca „mai”, machucar „a lovi cu ciomagul”, bazate pe aceeasi idee de „obiect rotund” (Corominas, III, 393).
În mod traditional se admite ca e vorba de un limba latina *matteuca, conform verifica cuvantul: port. massuca, franceza massue, picard. machuque (Philippide, Principii, 63; Puscariu 1011; Candrea-Dens., 1036; Tiktin; REW 5426); aceasta der. este greu de admis, bazindu-se pe un limba latina mateola, rara si putin atestat, si pe sufix -uca, socotit de origine galica.
Derivat maciucas (var. maciucar), substantiv masculin (bataus); maciucat, adjectiv (care are la capat o sfera); maciucos, adjectiv (in forma de maciuca); maciulie (var.
Banat mociolie), substantiv feminin (sfera, cap, bulb); conform limba italiana maciulla (var.
Trans. baciulie, bociulie, pare sa se explice prin incrucisarea cu mag. bötök „bumb, boboc”, conform Tiktin); mascat (var. mascat, megl. macicat), adjectiv „grauntos”, in loc de maci(u)cat (Densusianu, GS, VI, 364; REW 5426; dupa Cihac, II, 514, din mag. magvas „granulat”. – Din rom. provin bulgara mačuk, mačak (Capidan, Raporturile, 208), limba sarba:, cr., slov. macuga (Candrea, Elemente, 403), rut. mačug, pol. macsuga (Berneker, II, 1; Wędkiewicz, Mitt.
Wien, I, 265), limba neogreaca: ματσούϰα (dupa Roesler 573 si Cihac, II, 671, rom. provine din limba neogreaca:), mag. macsuka, matyuka.