Definitie Măguli - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MĂguli, magulesc, verb IV.
1. Tranzitiv A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a lingusi.
2. Reflexiv (Înv.) A se amagi cu..., a se impaca cu..., a se incanta cu... – Din limba slava (veche) Magulitsen.

Varianta definitie 2: A maguli antonim: a ofensa

Varianta definitie 3: MĂguli verb verifica cuvantul: ademeni, alinta, amagi, dezmierda, incanta, insela, minti, mangaia, momi, pacali, prosti, purta, trisa.

Varianta definitie 4: MĂguli verb
1. verifica cuvantul: lingusi.
2. verifica cuvantul: complimenta.

Varianta definitie 5: Maguli verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural magulesc, imperfect 3 singular magulea; conj. prezent 3 singular si plural maguleasca

Varianta definitie 6: A se mĂguli ma -esc intranzitiv cuvant invechit A trai cu sperante; a-si face iluzii. /<sl. maguliti sen

Varianta definitie 7: A mĂguli -esc tranzitiv (persoane) A lauda in mod exagerat (pentru a castiga bunavointa cuiva); a flata; a lingusi; a adula. /<sl. maguliti sen

Varianta definitie 8: Maguli (magulesc, magulit), verb – A flata, a lingusi.
Creatie expresiva, cum o demonstreaza sufix -li, si corespondenta cu guguli, giugiuli, cocoli, fofoli, sosoli etcetera, cu acelasi sens.
Trebuie sa se porneasca de la o radacina *mac- sau *moc- „obiect rotund”, conform moaca si alte derivate mentionate acolo.
Fara indoiala, in general se considera ca-i vorba de un limba neogreaca: *μαγουλίζω, format dupa μάγουλον „obraz” (Cihac, II, 672 si II, 181; Meyer, IF, III, 69; Berneker, II, 4; Tiktin); dar aceasta der. este indoielnica, deoarece nu se poate concepe un verb rom. care sa provina dintr-un substantiv limba greaca (veche): in mod normal, verb trebuie sa fi existat in limba greaca (veche), sau substantiv ar fi lasat vreo urma in rom.
E adevarat ca se mentioneaza si un limba slava (veche) maguliti se: dar Miklosich, Lexicon, 359, se indoieste ca acest cuvint ar fi realmente limba slava (veche) si ca nu se poate cita decit un singur ex., al carui sens este conjunctural, si care probabil provine din rom.
Derivat maguleala, substantiv feminin (lingusire, flatare); magulitor, adjectiv (lingusitor); magulitura, substantiv feminin (invechit, lingusire); maglisi (var. miglisi), verb (a lingusi), in loc de *magulisi (dupa Cihac, II, 181, din pol. mahlować, rezultat imposibil din punct de vedere fonetic); maglisitor, adjectiv (lingusitor).
Din rom. provine bulgara din Trans. magula (Miklosich, Bulg., 126).