Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Măguli

1 * Cuvantul cu diacritice: măgulí
Cuvantul fara diacritice: maguli

Definitie: MĂGULI, măgulesc, verb IV. 1. Tranzitiv A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguși. 2. Reflexiv (Înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din limba slava (veche) magulitsen.

2 * Cuvantul cu diacritice: a măguli
Cuvantul fara diacritice: maguli

Definitie: A măguli antonim: a ofensa

3 * Cuvantul cu diacritice: măgulí
Cuvantul fara diacritice: maguli

Definitie: MĂGULI verb verifica cuvantul: ademeni, alinta, amăgi, dezmierda, încânta, înșela, minți, mângâia, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

4 * Cuvantul cu diacritice: măgulí
Cuvantul fara diacritice: maguli

Definitie: MĂGULI verb 1. verifica cuvantul: linguși. 2. verifica cuvantul: complimenta.

5 * Cuvantul cu diacritice: măgulí
Cuvantul fara diacritice: maguli

Definitie: măguli verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural măgulesc, imperfect 3 singular măgulea; conj. prezent 3 singular și plural măgulească

6 * Cuvantul cu diacritice: a se măgulí mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: maguli

Definitie: A SE MĂGULI mă -esc intranzitiv cuvant invechit A trăi cu speranțe; a-și face iluzii. limba slava (veche) maguliti sen

7 * Cuvantul cu diacritice: a măgulí -ésc
Cuvantul fara diacritice: maguli

Definitie: A MĂGULI -esc tranzitiv (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a flata; a linguși; a adula. limba slava (veche) maguliti sen

8 * Cuvantul cu diacritice: măgulí măgulésc măgulít
Cuvantul fara diacritice: maguli

Definitie: măguli (măgulesc, măgulit), verb – A flata, a linguși. Creație expresivă, cum o demonstrează sufix -li, și corespondența cu guguli, giugiuli, cocoli, fofoli, șoșoli etcetera, cu același sens. Trebuie să se pornească de la o rădăcină măc- sau moc- „obiect rotund”, conform moacă și alte derivate menționate acolo. Fără îndoială, în general se consideră că-i vorba de un limba neogreaca: μαγουλίζω, format după μάγουλον „obraz” (Cihac, II, 672 și II, 181; Meyer, IF, III, 69; Berneker, II, 4; Tiktin); dar această der. este îndoielnică, deoarece nu se poate concepe un verb rom. care să provină dintr-un substantiv limba greaca (veche): în mod normal, verb trebuie să fi existat în limba greaca (veche), sau substantiv ar fi lăsat vreo urmă în rom. E adevărat că se menționează și un limba slava (veche) maguliti se: dar Miklosich, Lexicon, 359, se îndoiește că acest cuvînt ar fi realmente limba slava (veche) și că nu se poate cita decît un singur ex., al cărui sens este conjunctural, și care probabil provine din rom. Derivat măguleală, substantiv feminin (lingușire, flatare); măgulitor, adjectiv (lingușitor); măgulitură, substantiv feminin (învechit, lingușire); măglisi (var. mîglisi), verb (a linguși), în loc de măgulisi (după Cihac, II, 181, din pol. mahlować, rezultat imposibil din punct de vedere fonetic); măglisitor, adjectiv (lingușitor). Din rom. provine bulgara din Trans. magula (Miklosich, Bulg., 126).