Magură
Definitie, sens si explicatie
1Mắgură, maguri, substantiv feminin Deal mare izolat (taiat de ape); p.ext. munte. ♦ Movila. ♦ Padure (situata pe un loc inalt). [Varianta: (regional) Mắgula substantiv feminin] – Conform: limba albaneza m a g u l ë.
2Măgură substantiv
1. verifica cuvantul: movila.
2. tumul.
1. verifica cuvantul: movila.
2. tumul.
3Magura substantiv feminin, g.-d. art. magurii; plural maguri
4Mắgură -i f. 1) Deal mare si izolat (de obicei impadurit). 2) Ridicatura de pamant din regiunile de campie sau de podisuri, mai mica decat dealul; movila. /conform limba albaneza magullë
5Magura (mắguri), substantiv feminin –
1. Munte. –
2. Deal, colnic.
Creatie expresiva, plecind de la radacina *mac- sau moc-, care indica ideea de „obiect rotund, maciulie”, conform moaca, maciuca.
Sing. *mag sau *mog s-ar fi reconstituit in magura, pe baza plural maguri.
Pentru semantism, conform bot, sp. morro „obiect rotund” si „muncel” si, la fel, limba neogreaca: μάγουλον „urma de roata”, fata de μάγουλα „deal” (de unde mr. magula „deal”, limba albaneza maguljë „colnic”).
Ngr. si limba albaneza nu ajung pentru explicarea cuv. rom., deoarece trecerea lui l › r se produce numai in elementele care apartin fondului traditional: in consecinta, se poate admite doar ca cuvintul limba neogreaca: este total independent de cel rom., cum credem, sau ca ambele provin dintr-un cuvint anterior.
Ultima ipoteza pare sa fi sedus pe majoritatea cercetatorilor: cuvint dacic (Hasdeu, Cuv. din Batrini,i, 280), tracic (Pascu, Arch.
Rom., Vi, 224), balcanic (Hubschmidt, Sard., I, 105); preindo-european (M. L. Wagner, Arch.
Rom., Xv, 228; S. Pop, Romance Philology, Iii, 117-34; Lahovary 333), ipoteze care presupun toate un *magula pe atit de obscur pe cit e de nesigur.
Semnalam ca s-a gindit si la limba latina macula (Diez, I, 256); la un limba latina *magulum (Meyer, Neugr.
St., Iii, 40; Papahagi, Notite, 33; Pascu, Ii, 62); la un limba slava (veche) *magula, care ar explica si limba slava (veche) mogyla, verifica cuvantul: movila (E. Schwarz, Arch. slaw.
Phil., Xli, 134; conform Wędkiewicz, R. de Slavistique, Vi, 111), dar care nu explica rotacismul din rom.; la limba slava (veche) (sb.) gomila (Cihac, Ii, 182), sau bulgara mogila (Conev 39), ambele la fel de imposibile; la un gepid *mögila (Diculescu; Scriban), total dubios; si ca, adesea, filologia se limiteaza sa semnaleze corespondenta cu limba albaneza maguljë, fara sa traga de aici nici o concluzie (Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Ii, 721; Meyer 119; Rosetti, Ii, 118), sau, dimpotriva, dind ca sigura der. din albaneza (Berneker, Ii, 69; Densusianu, Gs, I, 351).
Derivat magurea, substantiv feminin (colnic), conservat in toponimul Turnu-magurele. – Din rom. provin ceh. mahura, pol. magora.
1. Munte. –
2. Deal, colnic.
Creatie expresiva, plecind de la radacina *mac- sau moc-, care indica ideea de „obiect rotund, maciulie”, conform moaca, maciuca.
Sing. *mag sau *mog s-ar fi reconstituit in magura, pe baza plural maguri.
Pentru semantism, conform bot, sp. morro „obiect rotund” si „muncel” si, la fel, limba neogreaca: μάγουλον „urma de roata”, fata de μάγουλα „deal” (de unde mr. magula „deal”, limba albaneza maguljë „colnic”).
Ngr. si limba albaneza nu ajung pentru explicarea cuv. rom., deoarece trecerea lui l › r se produce numai in elementele care apartin fondului traditional: in consecinta, se poate admite doar ca cuvintul limba neogreaca: este total independent de cel rom., cum credem, sau ca ambele provin dintr-un cuvint anterior.
Ultima ipoteza pare sa fi sedus pe majoritatea cercetatorilor: cuvint dacic (Hasdeu, Cuv. din Batrini,i, 280), tracic (Pascu, Arch.
Rom., Vi, 224), balcanic (Hubschmidt, Sard., I, 105); preindo-european (M. L. Wagner, Arch.
Rom., Xv, 228; S. Pop, Romance Philology, Iii, 117-34; Lahovary 333), ipoteze care presupun toate un *magula pe atit de obscur pe cit e de nesigur.
Semnalam ca s-a gindit si la limba latina macula (Diez, I, 256); la un limba latina *magulum (Meyer, Neugr.
St., Iii, 40; Papahagi, Notite, 33; Pascu, Ii, 62); la un limba slava (veche) *magula, care ar explica si limba slava (veche) mogyla, verifica cuvantul: movila (E. Schwarz, Arch. slaw.
Phil., Xli, 134; conform Wędkiewicz, R. de Slavistique, Vi, 111), dar care nu explica rotacismul din rom.; la limba slava (veche) (sb.) gomila (Cihac, Ii, 182), sau bulgara mogila (Conev 39), ambele la fel de imposibile; la un gepid *mögila (Diculescu; Scriban), total dubios; si ca, adesea, filologia se limiteaza sa semnaleze corespondenta cu limba albaneza maguljë, fara sa traga de aici nici o concluzie (Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Ii, 721; Meyer 119; Rosetti, Ii, 118), sau, dimpotriva, dind ca sigura der. din albaneza (Berneker, Ii, 69; Densusianu, Gs, I, 351).
Derivat magurea, substantiv feminin (colnic), conservat in toponimul Turnu-magurele. – Din rom. provin ceh. mahura, pol. magora.