Mănunchi
Definitie, sens si explicatie
1Mănunchi, manunchiuri, substantiv neutru
1. Cantitate de fire de grau, de iarba etcetera care poate fi cuprinsa cu mana; mana, manusa (2).
2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel, stranse laolalta.
3. Maner (la unele arme), coada, plasea. [Plural si: (rar, m.) manunchi. – Varianta: Manuchi substantiv neutru] – Limba Latina Manuclus.
1. Cantitate de fire de grau, de iarba etcetera care poate fi cuprinsa cu mana; mana, manusa (2).
2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel, stranse laolalta.
3. Maner (la unele arme), coada, plasea. [Plural si: (rar, m.) manunchi. – Varianta: Manuchi substantiv neutru] – Limba Latina Manuclus.
2Mănunchi substantiv verifica cuvantul: coada, coarba, cocarla, maner, plasea, splinuta.
3Mănunchi substantiv
1. (popular) mana, polog, (regional) manusa, smoc, vasla, (prin Olt.) manuna. (- de grau, de canepa, de iarba.)
2. verifica cuvantul: buchet.
3. legatura. (Un - de nuiele.)
4. verifica cuvantul: fascicul.
1. (popular) mana, polog, (regional) manusa, smoc, vasla, (prin Olt.) manuna. (- de grau, de canepa, de iarba.)
2. verifica cuvantul: buchet.
3. legatura. (Un - de nuiele.)
4. verifica cuvantul: fascicul.
4Manunchi substantiv neutru, plural manunchiuri
5Mănunchi -uri n. 1) Cantitate de plante cu tulpina subtire care poate fi cuprinsa cu mana. 2) Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel. 3) inv.
Parte a unui obiect (vas, instrument, usa etcetera) de care se apuca sau se tine cu mana; maner. - de coasa. /<lat. manuclus
Parte a unui obiect (vas, instrument, usa etcetera) de care se apuca sau se tine cu mana; maner. - de coasa. /<lat. manuclus