Definitie Măr - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MĂR1, meri, substantiv masculin
1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ♢ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ♢ Expresie De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit.
2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Limba Latina Melus.

Varianta definitie 2: MĂR2, mere, substantiv neutru
1. Fruct al marului1, de forma rotunda-turtita si de diferite culori. ♢ Expresie (Adverbial) A bate (sau a face, a lasa) mar (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ♢ Compus: (regional) mar-gutuie = gutuie. ♦ Marul discordiei = cauza neintelegerii sau a dusmaniei dintre mai multe persoane.
2. (În sintagma) Marul lui Adam = proeminenta a zgarciului tiroidian, vizibil la barbati in partea anterioara a gatului; nodul gatului. – Limba Latina Melum.

Varianta definitie 3: MĂR substantiv verifica cuvantul: cartof.

Varianta definitie 4: Mar (pom) substantiv masculin, plural meri

Varianta definitie 5: Mar (fruct) substantiv neutru, plural mere

Varianta definitie 6: MĂR2 mere n.
Fruct al marului. Mere varatice.
Mere tomnatice. ♢ A bate - (Pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). -ul lui Adam nodul gatului. -ul discordiei cauza neintelegerii. Din afara - frumos si-nauntru gaunos se spune pentru a atrage atentia asupra faptului, ca aparentele pot fi inselatoare. /<lat. melum

Varianta definitie 7: MĂR1 meri m.
Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii si fructe comestibile. ♢ - paduret mar salbatic cu fructe mici si foarte acre. De florile -ului fara nici un rost; in zadar. A trai ca in flori de - a fi fericit. /<lat. melus

Varianta definitie 8: Mar (meri), substantiv masculin – Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr. mer.
Limba Latina melus, in loc de malus, conform limba greaca (veche) μῆλον (Densusianu, Hlr., 71; Puscariu 1023; Candrea-Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke , Ital.
Gr., 27; Rosetti, I, 57), conform limba albaneza moljë (Philippide, II, 647), limba italiana melo. – Derivat mar, substantiv neutru; mere, substantiv feminin plural (Banat, fructe); merisor (var. merisoara), substantiv masculin (arbust; Pirus baccata; afin, Vaccinum vitas idaea); merar, substantiv masculin (vinzator de mere); meret, substantiv neutru (livada de meri); meris, substantiv neutru (livada cu meri); meriu, adjectiv (verde ca marul).