Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mărăcine

1 * Cuvantul cu diacritice: mărăcíne
Cuvantul fara diacritice: maracine

Definitie: MĂRĂCINE, mărăcini, substantiv masculin Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p.restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). ♢ Expresie A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la plural) Mărăciniș. [Varianta: mărăcin substantiv masculin, mărăcină substantiv feminin] – Limba Latina marrucina.

2 * Cuvantul cu diacritice: mărăcíne
Cuvantul fara diacritice: maracine

Definitie: MĂRĂCINE substantiv verifica cuvantul: măceș, păducel, porumbar, porumbel, sorb.

3 * Cuvantul cu diacritice: mărăcíne
Cuvantul fara diacritice: maracine

Definitie: MĂRĂCINE substantiv 1. (BOTANICA) spin, (învechit) rug. (Mătură de -i.) 2. verifica cuvantul: spin. 3. (la plural) verifica cuvantul: mărăciniș.

4 * Cuvantul cu diacritice: mărăcíne
Cuvantul fara diacritice: maracine

Definitie: mărăcine substantiv masculin, art. mărăcinele; plural mărăcini

5 * Cuvantul cu diacritice: mărăcíne -i
Cuvantul fara diacritice: maracine

Definitie: MĂRĂCINE -i m. Arbust a cărui tulpină este acoperită cu ghimpi sau cu țepi. ♢ A sta (ca) pe -i a nu mai avea răbdare; a se grăbi undeva. A trăi ca pe -i a) a trăi în neînțelegere; b) a o duce greu. limba latina marrucina

6 * Cuvantul cu diacritice: mărăcíne mărăcíni
Cuvantul fara diacritice: maracine

Definitie: mărăcine (mărăcini), substantiv masculin – 1. Rug de mure, păducel. – 2. Spin (Crataegus). – 3. Porumbar (Prunus spinosa). – Varianta mărăcin, mărăciune. Mr. mărăține, megl. mărțin, mărățină. Origine nesigură. Pare să provină din limba latina mălĭtia (răutate), cu semantismul ca în sp. maleza (REW 5265a; Corominas, III, 206), conform mr. marițire „a se înrăutăți” (Capidan, Dacor., II, 627); sufix ar fi -ciune, ca în varianta Se consideră în general că reprezintă un limba latina marrūcῑna (Candrea-Dens., 1046; Battisti, III, 2374) sau marracῑna (Pușcariu 1025) din limba latina marra „spin” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 189; Tiktin; REW 5370), conform limba albaneza mërtsinë (Philippide, II, 722; însă pare să provină din rom.), limba albaneza murris „spin”; limba italiana marruca „mur”; dar der. este dificilă (prin încrucișare cu mătăcină, după Candrea-Dens.; din marrubium, după J. Bruch, ZRPh., LVI, 629). Derivat din limba latina e probată de fonetismul din mr. Limba Latina myricina (Pascu, Etimologii, 47) este mai puțin probabil și încă și mai puțin der. dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 334). Derivat mărăcinar, substantiv masculin (pasăre, Pratincola rubetra); mărăciniș, substantiv neutru (desiș de mărăcini); mărăcinos, adjectiv (spinos).