Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Matură

1 * Cuvantul cu diacritice: mắtură
Cuvantul fara diacritice: matura

Definitie: MẮTURĂ, mături, substantiv feminin 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu același nume sau din nuiele, paie etcetera, cu care se curăță o suprafață. ♢ Locutiune verb A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee întrebuințate la confecționarea măturilor (1); a) plantă bogat ramificată, cu flori verzi și violete; mei-tătăresc (Sorghum vulgare); b) plantă înaltă până la 2 metri, cu frunza lată și cu tulpina bogată în materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de mături (2). 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecționarea măturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (În sintagma) Mături de vrăjitoare = simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: mătură
Cuvantul fara diacritice: matura

Definitie: MĂTURĂ substantiv 1. (BOTANICA; Sorghum vulgare) (popular) mălai-tătăresc, mei-tătăresc, (regional) bălur, flocoasă, tătar, tătarcă. 2. (BOTANICA; Kochia scoparia) măturică. 3. (FITOP.) mături-de-vrăjitoare = (popular) patul-vântului. (- este numele unei boli a arborilor.)

3 * Cuvantul cu diacritice: mătură
Cuvantul fara diacritice: matura

Definitie: MĂTURĂ substantiv verifica cuvantul: bidinea.

4 * Cuvantul cu diacritice: mătură
Cuvantul fara diacritice: matura

Definitie: mătură substantiv feminin, g.-d. art. măturii; plural mături

5 * Cuvantul cu diacritice: mắtură -i
Cuvantul fara diacritice: matura

Definitie: MẮTURĂ -i f. 1) Obiect de uz casnic, făcut din tulpini de mălai sau din tulpinile altor plante, cu care se mătură. 2) Plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată și stufoasă din care se fac astfel de obiecte. [G.-D. măturii] /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: mătúră mătúri
Cuvantul fara diacritice: matura

Definitie: mătură (mături), substantiv feminin – 1. Obiect cu care se curăță. – 2. Sorg (Sorghum vulgaris). – 3. Spanac porcesc (Chenopodium scoparia). – Mr. metură, megl. m(i)etură, istr. meture. Origine obscură. La baza lui trebuie să stea limba latina matta „covoraș”, de unde sard. matta „tufă, arbust”, abruz. mattęlę „mănunchi”, Lucania mattǫrrę „mătură de nuiele”, Lipari mattulu „vreascuri”, calabr. mattulu „scul”, cat., sp. mata (Corominas, III, 287, conform REW 5424). Limba Latina matta și-a schimbat genul. Rezultatul mat explică plural mături și, prin falsă regresiune, mătură, conform pătură, măgură, latură. S-ar putea pleca și de la un limba latina mattula; însă fonetismul din rom. prezintă o anumită dificultate. Pentru a-l explica pe ă, trebuie presupusă o încrucișare cu limba latina metere „a lua, a culege”, în a cărui conjugare ar fi intervenit o schimbare analogică, destinată s-o reducă la un tip mai mult sau mai puțin regulat, meto, metitum (în loc de messum), ca peto, petitum, conform parco, parcitum (față de parsum), patior, patitum (față de passum). Din încrucișarea lui matta cu meto putea să rezulte metula, conform limba albaneza mettulë. Alte ipoteze sînt mai puțin convingătoare. Din limba latina mētŭla „piramidă mică” (Candrea, Elements, 29; Pușcariu 1053; Candrea-Dens., 1074; REW 5554; Candrea; Tiktin) este dificil din punct de vedere semantic. Din limba slava (veche) metla „nuielușă”, conform bulgara, limba rusa metla „mătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 109; Berneker, II, 41; Pascu, Beitrage, 18; Conev 46) nu este posibil din punct de vedere fonetic. De origine daco-tracică după Pușcariu, Lr., 286; anterior indoeurop. după Lahovary 335. Derivat mătura, verb (a curăța cu mătura; a expulza; a elimina); măturător, substantiv masculin (om care mătură); măturătoare, substantiv feminin (mașină de măturat); măturătură, substantiv feminin (acțiunea de a mătura și rezultatul ei); măturar, substantiv masculin (măturător); măturică (var. măturice), substantiv feminin (plantă, Centaurea cyanus); măturiță, substantiv feminin (verbină, Verbena officinalis). – Conform: mătreață.