Definitie Matură - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: MẮturĂ, maturi, substantiv feminin
1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etcetera, cu care se curata o suprafata. ♢ Locutiune verb A da cu matura = a matura (1).
2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); A) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); B) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2).
3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia).
4. (În sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: MĂturĂ substantiv
1. (BOTANICA; Sorghum vulgare) (popular) malai-tataresc, mei-tataresc, (regional) balur, flocoasa, tatar, tatarca.
2. (BOTANICA; Kochia scoparia) maturica.
3. (FITOP.) maturi-de-vrajitoare = (popular) patul-vantului. (- este numele unei boli a arborilor.)

Varianta definitie 3: MĂturĂ substantiv verifica cuvantul: bidinea.

Varianta definitie 4: Matura substantiv feminin, g.-d. art. maturii; plural maturi

Varianta definitie 5: MẮturĂ -i f. 1) Obiect de uz casnic, facut din tulpini de malai sau din tulpinile altor plante, cu care se matura. 2) Planta erbacee cu tulpina foarte ramificata si stufoasa din care se fac astfel de obiecte. [G.-D. Maturii] /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Matura (maturi), substantiv feminin –
1. Obiect cu care se curata. –
2. Sorg (Sorghum vulgaris). –
3. Spanac porcesc (Chenopodium scoparia). – Mr. metura, megl. m(i)etura, istr. meture.
Origine obscura.
La baza lui trebuie sa stea limba latina matta „covoras”, de unde sard. matta „tufa, arbust”, abruz. mattęlę „manunchi”, Lucania mattǫrrę „matura de nuiele”, Lipari mattulu „vreascuri”, calabr. mattulu „scul”, cat., sp. mata (Corominas, III, 287, conform REW 5424).
Limba Latina matta si-a schimbat genul.
Rezultatul *mat explica plural maturi si, prin falsa regresiune, matura, conform patura, magura, latura.
S-ar putea pleca si de la un limba latina *mattula; insa fonetismul din rom. prezinta o anumita dificultate.
Pentru a-l explica pe a, trebuie presupusa o incrucisare cu limba latina metere „a lua, a culege”, in a carui conjugare ar fi intervenit o schimbare analogica, destinata s-o reduca la un tip mai mult sau mai putin regulat, meto, *metitum (in loc de messum), ca peto, petitum, conform parco, parcitum (fata de parsum), patior, *patitum (fata de passum).
Din incrucisarea lui matta cu meto putea sa rezulte *metula, conform limba albaneza mettulë.
Alte ipoteze sint mai putin convingatoare.
Din limba latina mētŭla „piramida mica” (Candrea, Élements, 29; Puscariu 1053; Candrea-Dens., 1074; REW 5554; Candrea; Tiktin) este dificil din punct de vedere semantic.
Din limba slava (veche) metla „nuielusa”, conform bulgara, limba rusa metla „matura” (Miklosich, Slaw.
Elem., 30; Cihac, II, 109; Berneker, II, 41; Pascu, Beiträge, 18; Conev 46) nu este posibil din punct de vedere fonetic.
De origine daco-tracica dupa Puscariu, Lr., 286; anterior indoeurop. dupa Lahovary
335. Derivat matura, verb (a curata cu matura; a expulza; a elimina); maturator, substantiv masculin (om care matura); maturatoare, substantiv feminin (masina de maturat); maturatura, substantiv feminin (actiunea de a matura si rezultatul ei); maturar, substantiv masculin (maturator); maturica (var. maturice), substantiv feminin (planta, Centaurea cyanus); maturita, substantiv feminin (verbina, Verbena officinalis). – Conform: matreata.