Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Mătușă

1 * Cuvantul cu diacritice: mătúșă
Cuvantul fara diacritice: matusa

Definitie: MĂTUȘĂ, mătuși, substantiv feminin 1. Sora tatălui sau a mamei unei persoane; (mai rar) verișoara unuia dintre părinți sau soția unchiului; tanti, țață, tușă². 2. (Popular) Termen de respect cu care se adresează cineva unei femei în vârstă sau folosit când vorbește despre ea; lele; p.gener. femeie în vârstă; babă. – Limba Latina amita.

2 * Cuvantul cu diacritice: mătúșă
Cuvantul fara diacritice: matusa

Definitie: MĂTUȘĂ substantiv verifica cuvantul: bunică, mamă-mare.

3 * Cuvantul cu diacritice: mătúșă
Cuvantul fara diacritice: matusa

Definitie: MĂTUȘĂ substantiv 1. tanti, (popular și familiar) tușă, (popular) țață, (regional) baba, tătăișă, (Oltenia) muică, (Ban.) teică, (prin Banat și Transilvania) tetă, (Ban.) uină, (învechit) lele. (- Stana, sora mamei.) 2. verifica cuvantul: lele.

4 * Cuvantul cu diacritice: mătúșă
Cuvantul fara diacritice: matusa

Definitie: mătușă substantiv feminin, art. mătușa, g.-d. art. mătușii; plural mătuși

5 * Cuvantul cu diacritice: mătúșă -i
Cuvantul fara diacritice: matusa

Definitie: MĂTUȘĂ -i f. 1) Soră (sau verișoară) a unuia dintre părinți, luată în raport cu copiii acestora. 2) pop. (folosit și ca termen de adresare) Femeie în vârstă. [G.-D. mătușii] limba latina amita + suf. -ușa

6 * Cuvantul cu diacritice: mătúșă -e
Cuvantul fara diacritice: matusa

Definitie: mătușă (-e), substantiv feminin – 1. Tanti,țață, tușă. – 2. Adresare populară respectuoasă față de o femeie. – Varianta (familiar) tușe. Limba Latina mĭta în loc de amĭta „mătușă” (Pușcariu 1054; Candrea-Dens., 1075; REW 424), cu sufix -ușe, ca auș, conform comel. amda, engad. amda, ticinezul anda, verifica cuvantul: franceza ante, limba albaneza emtë (Meyer 92; Philippide, II, 631). Pentru forma redusă mita, conform Castro 160. Derivat din limba slava (veche) mati „mamă”, prin mijlocirea limba rusa matuška „mămică” (Cihac, II, 182; Scriban) este dificilă fonetic. E cuvînt de uz general (ALR, I, 167). Rut. matuša, pe care Pascu, Beitrage, 8, îl consideră greșit ca etimon al rom., provine din acesta (Candrea, Elemente, 408). – Derivat mătușo(n)iu, substantiv masculin (Banat, unchi).