Naiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Naiv, -ă, naivi, -e, adjectiv (Despre oameni; adesea adverbial si substantivat)
1. Lipsit de experienta si de prefacatorie, simplu, natural, credul si sincer. ♦ Care arata, denota naivitate (1).
2. (Peior.) Lipsit de judecata matura. ♦ Care arata, denota naivitate (2), lipsa de judecata matura. ♦ Adjectiv, substantiv masculin (Pictor) care face parte dintr-o grupare ce ignora intentionat perspectiva, anatomia artistica, legile proportiilor si ale compozitiei, inspirandu-se adesea din pictura populara. – Din franceza Naïf.
1. Lipsit de experienta si de prefacatorie, simplu, natural, credul si sincer. ♦ Care arata, denota naivitate (1).
2. (Peior.) Lipsit de judecata matura. ♦ Care arata, denota naivitate (2), lipsa de judecata matura. ♦ Adjectiv, substantiv masculin (Pictor) care face parte dintr-o grupare ce ignora intentionat perspectiva, anatomia artistica, legile proportiilor si ale compozitiei, inspirandu-se adesea din pictura populara. – Din franceza Naïf.
2Naiv antonim: banuitor
3Naiv adjectiv
1. verifica cuvantul: ingenuu.
2. credul, prost, (invechit, in Transilvania, Banat si Olt.) lud, (familiar) fraier. (Ai fost - si l-ai crezut.)
3. verifica cuvantul: copilaresc.
1. verifica cuvantul: ingenuu.
2. credul, prost, (invechit, in Transilvania, Banat si Olt.) lud, (familiar) fraier. (Ai fost - si l-ai crezut.)
3. verifica cuvantul: copilaresc.
4Naiv adjectiv m., plural naivi; f. singular naiva, plural naive
5Naiv -a (-i, -e) si adverbial 1) Care vadeste sinceritate si curatenie morala; ingenuu; candid; inocent. 2) Care crede cu usurinta orice; credul; inocent. 3) Care manifesta o viziune copilareasca; lipsit de seriozitate; copilaros; neserios; infantil; pueril. Întrebari -e. /<fr. naïf
6Naiv, -ă adjectiv
1. Simplu, increzator; candid; sincer, neprefacut. ♢ Arta naiva = arta cu trasaturi artizanale si populare, caracterizata prin enumerarea si descrierea minutioasa, intuitiva a lucrurilor, fiintelor etcetera, asa cum se impun ele atentiei imediate a artistului.
2. (Peior.) Simplist, prostut; copilaresc. substantiv masculinpl.
Pictori care ignoreaza perspectiva, legile proportiilor si ale compozitiei etcetera [Pronume na-iv. / < franceza naïf, conform limba latina nativus – natural, innascut].
1. Simplu, increzator; candid; sincer, neprefacut. ♢ Arta naiva = arta cu trasaturi artizanale si populare, caracterizata prin enumerarea si descrierea minutioasa, intuitiva a lucrurilor, fiintelor etcetera, asa cum se impun ele atentiei imediate a artistului.
2. (Peior.) Simplist, prostut; copilaresc. substantiv masculinpl.
Pictori care ignoreaza perspectiva, legile proportiilor si ale compozitiei etcetera [Pronume na-iv. / < franceza naïf, conform limba latina nativus – natural, innascut].
7Naiv, -ă I. adjectiv (si adverb , substantiv masculin f.)
1. natural, candid, ingenuu; sincer, neprefacut.
2. fara experienta, credul, inocent. o arta -a = arta cu trasaturi artizanale si populare, caracterizata prin enumerarea si descrierea minutioasa, intuitiva, a lucrurilor, fiintelor etcetera
3. (peior.) simplist, prostut; copilaresc.
Ii. substantiv masculin plural pictori care ignoreaza perspectiva, legile proportiilor si ale compozitiei etcetera (< franceza naïf)
1. natural, candid, ingenuu; sincer, neprefacut.
2. fara experienta, credul, inocent. o arta -a = arta cu trasaturi artizanale si populare, caracterizata prin enumerarea si descrierea minutioasa, intuitiva, a lucrurilor, fiintelor etcetera
3. (peior.) simplist, prostut; copilaresc.
Ii. substantiv masculin plural pictori care ignoreaza perspectiva, legile proportiilor si ale compozitiei etcetera (< franceza naïf)
8Naiv (naiva), adjectiv – Ingenuu.
Franceza naïf, cu fonetismul f. naïve. – Derivat naivitate, substantiv feminin, din franceza naïvete.
Franceza naïf, cu fonetismul f. naïve. – Derivat naivitate, substantiv feminin, din franceza naïvete.