Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Nas

1 * Cuvantul cu diacritice: nas
Cuvantul fara diacritice: nas

Definitie: NAS, nasuri, substantiv neutru 1. Parte proeminentă a feței, situată între obraji, frunte și gură, servind ca organ al respirației și al mirosului. ♢ Locutiune adverb Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în față, sub ochii cuiva. (În legătură cu verbe ca „a vorbi”, „a cânta” etcetera) pe nas = cu timbru nazal. ♢ Expresie A avea nas sau a-și ridica nasul = a îndrăzni, a cuteza. (Familiar) A-și lua nasul la purtare = a deveni prea îndrăzneț, a se obrăznici. A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios. (Familiar) A-i cădea (sau a-i pica) nasul cuiva = a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat, umilit. (Familiar) Nu-ți cade (sau pică) nasul dacă... = nu ți se întâmplă nimic, nu-ți pierzi demnitatea dacă... Nu-i ajungi (nici) cu prăjina la nas = e foarte încrezut. (A umbla sau a fi, a se ține) cu nasul (pe) sus = a (fi) încrezut, sfidător. A strâmba din nas = a fi nemulțumit. A da nas (cuiva) = a îngădui prea multe (cuiva). A tăia (sau a scurta) nasul (cuiva) sau a da (cuiva) peste nas = a pedepsi, a rușina, a umili, a pune la locul lui (pe cineva). A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reproșa (cuiva ceva) (cu răutate). A (nu) fi (sau face) de nasul cuiva = a (nu) fi potrivit cu cineva, a (nu) corespunde cuiva, a (nu) fi pentru cineva, a (nu) i se cuveni cuiva. A-i veni (cuiva) muștarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supăra; a se enerva, a se înfuria. A fi cu nasul de ceară = a fi foarte susceptibil. A lăsa (sau a pune) nasul în jos sau în pământ = a se rușina, a se simți vinovat. A se întoarce (de undeva) cu nasul în jos = a se întoarce rușinat. (Familiar) Să-ți fie în nas = să-ți fie rușine (Familiar) A-și băga (sau a-și vârî) nasul în ceva (sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca într-o afacere, într-o problemă (care nu-l privește). A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-l să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva). A scoate panglici pe nas = a exagera; a minți. A(-i) trece (cuiva) pe la (sau pe lângă) nas = a(-i) trece pe dinaintea ochilor; a pierde un prilej favorabil. A da (cuiva) cu ceva pe la nas = a tenta (pe cineva). (Familiar) A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente. A-i râde cuiva în nas = a râde cuiva în față, bătându-și joc de el. (Familiar) A-i ieși (sau a-i da) pe nas = a o păți, a i se înfunda. (Familiar) A(-i) întoarce nasul (cuiva) = a ignora ostentativ (pe cineva), a întoarce spatele (cuiva). A trânti (sau a închide cuiva) ușa în nas = a) a refuza să primească (pe cineva); b) a pleca supărat de la cineva, închizând ușa cu putere. A se împiedica de nas = avea nasul excesiv de lung. A nu vedea de nas = a fi neatent. A nu vedea mai departe decât lungul nasului = a fi mărginit. A da cu nasul (pe undeva) = a trece (pe undeva) în grabă sau întâmplător. (Familiar) A-și arăta sau a(-și) scoate nasul (la iveală) = a apărea, a se înfățișa. A da nas(ul) cu cineva = a se întâlni cu cineva pe neașteptate (și fără a dori). (A se întâlni) nas în nas (cu cineva) = (a se întâlni) față în față (cu cineva). Nu miroase a nas de om = nu e faptă de om vrednic. (Ir.) Îi curge untura (sau grăsimea) pe nas = e foarte slab. ♦ Figurativ Miros dezvoltat, fin; simț de orientare în împrejurări dificile, capacitate de intuire exactă a unei situații. ♦ (Rar) Față, obraz, cap. 2. Proeminență a unei piese, care servește la fixarea piesei într-o anumită poziție sau la ghidarea, ridicarea sau distanțarea unei alte piese. 3. Partea anterioară a fuzelajului unui avion sau a corpului unei nave. – Limba Latina nasus.

2 * Cuvantul cu diacritice: nas
Cuvantul fara diacritice: nas

Definitie: NAS substantiv 1. (ANATOMIE) (învechit și reg.) nară. 2. (TEHN.) pinten. (- la o piesă.)

3 * Cuvantul cu diacritice: nas
Cuvantul fara diacritice: nas

Definitie: nas substantiv neutru, plural nasuri

4 * Cuvantul cu diacritice: nas -uri
Cuvantul fara diacritice: nas

Definitie: NAS -uri n. 1) Organ al mirosului și al respirației situat deasupra gurii. - acvilin. - cârn. ♢ A vorbi pe - a vorbi fonfăit. Cu -ul în jos a) cuprins de rușine; b) mofluz. A lăsa (sau a pune) -ul în jos (sau în pământ) a fi cuprins de un sentiment de vinovăție. A (nu) avea - a (nu) îndrăzni. A strâmba din - a) a manifesta nemulțumire; b) a face mofturi. A-și băga (sau a-și vârî) -ul în ceva (sau unde nu-i fierbe oala) a se ame-steca nepoftit în treburile altuia. A (nu)-și cunoaște (sau a (nu)-și ști) lungul -ului a) a (nu)-și ști locul; b) a (nu) ști măsura. A da - în - cu cineva a se întâlni față în față (pe neașteptate) cu cineva. A duce (sau a purta) pe cineva de - a) a amăgi pe cineva; b) a manipula după plac pe cineva. A-i ieși cuiva (ceva) pe - a avea de suferit de pe urma unui folos anterior. A (nu) fi de -ul cuiva a (nu) fi potrivit, pe măsura cuiva. A fi cu -ul de ceară a fi foarte sensibil. - în - față în față. Sub - aproape de tot. De sub - din fața ochilor. 2) Simț al realității înconjurătoare. ♢ - subțire simț ascuțit; spirit subtil. A avea - fin a fi perspicace; a avea fler. 3) Proeminență pe partea dinainte a unui mecanism sau a unei mașini. -ul avionului. -ul corabiei. limba latina nasus

5 * Cuvantul cu diacritice: nas násuri
Cuvantul fara diacritice: nas

Definitie: nas (nasuri), substantiv neutru – 1. Organ al mirosului. – 2. Nerușinare, neobrăzare. – Megl. nas, istr. nǫs. Limba Latina nāsus (Pușcariu 1154; Candrea-Dens., 1205; REW 5842), conform limba italiana naso, friul., prov., cat. nas, franceza nez. – Derivat năsos, adjectiv (cu nas mare); năsut, adjectiv (năsos), cuvînt suspect, pe care Pușcariu 1157, Candrea-Dens., 1206 și REW 5843 îl derivă din limba latina nāsūtus, conform limba italiana nasuto.